ICCJ. Decizia nr. 2453/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2453/2010
Dosar nr. 3035/100/2008
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 311 din 5 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost condamnat inculpatul N.G., fiul lui S. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedepasa de 3 ani închisoare în regim de detenţie, cu consecinţele prevăzute de art. 72 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. s-a confiscat suma de 500 euro sau echivalentul în lei la data executării şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata a cestei sume.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea permisului de conducere fals pe numele B.I., aflat la Registrul de mijloace de probă al tribunalului, la poziţia 26/2008.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul N.G. a pretins şi a primit diverse sume în euro, afirmând şi lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari publici, determinându-i să facă acte ce intrau în atribuţiilor lor de serviciu. Totodată, inculpatul împreună cu alte persoane a falsificat înscrisuri oficiale.
Astfel, la data de 12 august 2006, un lucrător de poliţie din cadrul Poliţiei Târgu Lăpuş a efectuat verificări asupra legalităţii permisului de conducere auto categoria B, deţinut de către numitul B.l., ocazie cu care a constatat că cel în cauză nu figurează în evidenţa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Evidenţa Vehiculelor Maramureş ca posesor de permis de conducere, motiv pentru care a procedat la ridicarea permisului de conducere de mai sus în vederea continuării cercetărilor.
Fiind ascultat, numitul B.l. a declarat că a obţinut permisul de conducere în luna aprilie 2005 cu ajutorul vărului său P.l. care l-a contatat telefonic din Baia Mare în timp ce el se afla în Spania şi pentru obţinerea permisului de conducere i-a trimis două fotografii, actul de identitate şi suma de 500 euro, iar după aproximativ 2 săptămâni, P.l. i-a trimis permisul de conducere.
În urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice s-a concluzionat că permisul de conducere ridicat de la numitul B.l. este falsificat prin contrafacerea aversului cu ajutorul tehnicii de calcul, iar reversul folosit provine de la un permis autentic.
Din declaraţiile numitului P.l. rezultă că în primăvara anului 2005, prin intermediul unei persoane despre care ştie că se numeşte I. din Baia Mare l-a cunoscut pe numitul N.G. care i-a rezolvat eliberarea în regim de urgenţă a paşaportului turistic, iar apoi i-a spus că are cunoştinţe şi relaţii în rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate pentru eliberarea paşapoartelor şi permiselor de conducere şi cu ajutorul acestora poate să obţină permise de conducere autentice, fără ca persoanele care doresc obţinerea permiselor să susţină examen în acest sens. Având în vedere acest lucru, în parcarea magazinului M. din Baia Mare i-a înmânat numitului N.G. suma de 500 euro, fotografiile şi actul de identitate aparţinând numitului B.l. şi după aproximativ 2 săptămâni, N. i-a dat permisul de conducere pe numele B.l., spunându-i că acesta a fost publicat în M. Of.
P.l. a mai arătat că în aceeaşi perioadă, numitul N.G. i-a promis obţinerea unui permis de conducere pentru profesionişti pentru numitul N.D.F., scop în care i-a dat suma de 1000 euro, două fotografii şi actul de identitate al acestuia. N.G. i-a obţinut un permis de conducere internaţional pe care i l-a trimis în Spania lui N., însă nu i-a obţinut permisul de conducere pentru profesionişti, motiv pentru care i-a restituit suma de 750 euro.
În vara anului 2005, inculpatul N.G. a promis în schimbul sumei de 400 euro, folosindu-şi relaţiile din rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate, să rezolve preschimbarea permisului de conducere numitului S.D., fără ca acesta să se prezinte la serviciile menţionate. întrucât nu a rezolvat preschimbarea permisului a restituit suma numitului M.G.
Cercetările efectuate în cauză nu au putut stabili persoana care, împreună cu inculpatul N.G. a falsificat permisul pentru B.l., astfel că s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de această persoană pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 288 C. pen.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dar din probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că vinovăţia acestuia a fost dovedită.
Probele menţionate de instanţa de fond se coroborează cu cele administrate în faza de urmărire penală, respectiv dovada de ridicare a permisului de conducere auto a numitului B.l., xerocopia de pe permisul de conducere al numitului B.l., declaraţiile olografe ale numitului B.l., xerocopia permisului de rezident al lui B.l., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, adresele din 14 mai şi 16 mai 2007 ale Serviciului Comunitar - Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, procesul verbal de căutare din 20 martie 2007, declaraţiile martorilor P.l., N.D. şi N.N., procesul verbal de recunoaştere din grup.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele speciale de pedeapsă, datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, dar şi conduita nesinceră a acestuia.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul N.G., solicitând achitarea sa întrucât la dosar nu sunt probe de vinovăţie.
Prin Decizia penală nr. 119/ A din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.G. împotriva sentinţei penale nr. 311 din 5 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt stablită de instanţa de fond este corectă, iar vinovăţia inculpatului a fost stabilită cu probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi faza de cercetare judecătorească.
S-a reţinut că declaraţia martorului S.A., audiat în apel nu schimbă cu nimic starea de fapt reţinută de prima instanţă, întrucât acesta nu a asistat la toate discuţile pe care le-a avut inculpatul cu martorul P.I. De altfel, acest martor nu a fost indicat de inculpat nici în faza de urmărire penală nici în cursul judecăţii în primă instanţă, declarând că nu are probe de solicitat în apărarea sa.
În ce priveşte pedepsa aplicată, s-a arătat că aceasta a fost just individualizată de instanţa de fond.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs inculpatul, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanţa de fond, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen.
A arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi s-a pronunţat o hotărâre greşită de condamnare a încuiatului.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, inculpatul N.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 din C. pen.
S-a reţinut în esenţă că în primăvara anului 2005, numitul P.l. l-a cunoscut, prin intermediul numitului l. - recunoscut apoi ca fiind P.I. - pe inculpatul N.G., care i-a facilitat eliberarea în regim de urgenţă a paşaportului turistic, apoi, contra sumei de 500 euro i-a obţinut un permis de conducere pe numele B.l., permis de conducere care s-a dovedit a fi fals.
De asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul i-a promis martorului obţinerea unui permis de conducere pentru profesionişti pentru numitul N.D.F. contra sumei de 1000 euro, însă nu i-a putut obţine decât un permis de conducere internaţional, restituindu-i suma de 750 euro, iar în vara anului 2005 i-a promis în schimbul sumei de 400 euro preschimbarea permisului de conducere numitului S.D., tară ca acesta să se prezinte la servicile menţionate. întrucât nu a rezolvat preschimbarea permisului de conducere a restituit suma.
Din declaraţia martorului P.l. rezultă că inculpatul a lăsat să se înţeleagă că are cunoştinţele şi relaţiile necesare în rândul lucrătorilor de la serviciile abilitate, astfel încât în schimbul unor sume de bani poate facilita obţinerea unor permise de conducere, întrebându-l totodată pe martor dacă nu cunoaşte şi alte persoane care doresc rezolvarea unui permis de conducere, fără ca acestea să se prezinte la examene.
Declaraţiile martorului P.l. se coroborează cu declaraţiile martorilor N.D.F., N.N., cu declaraţia olografi a martorului B.l., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că permisul numitului B.l. era fals, cu celelalte acte aflate la dosar, probe în baza cărora situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în baza situaţiei de fapt menţionată mai sus şi a probelor administrate în cauză s-a reţinut în mod corect vinovăţia acestuia pentru săvârşirea celor două infracţiuni
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 257 C. pen., constituie infracţiunea de trafic de influenţă, primirea sau pretinderea de sume de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu.
În cauza de faţă, inculpatul l-a asigurat pe martorului P.I. că în schimbul unor sume de bani poate rezolva obţinerea unor permise de conducere, fără ca persoanele respective să se prezinte la examene, lăsând să se înţeleagă că are cunoştinţe şi relaţiile necesare la organele abilitate şi chiar a rezolvat parte din acestea, întărind convingerea martorului că susţinerile sale sunt reale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în mod cert şi în ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale. Deşi nu s-a putut stabili persoana care, împreună cu inculpatul a falsificat permisul de conducere pentru B.I., nu se poate contesta că permisul de conducere ridicat de la acesta, nu era falsificat prin contrafacerea aversului cu ajutorul tehnicii de calcul, iar reversul folosit provenea de la un permis autentic.
În raport de ansamblul probelor existente la dosar, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită, au fost analizate împrejurările concrete în care s-au comis faptele, iar probele administate dovedesc neîndoielnic vinovăţia inculpatului, aşa încât nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se constată că aceasta este just individualizată, în raport de prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., fiind avute în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor comise, limitele de pedeapsă dar şi conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urnind a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 119/ A din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul, M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2481/2010. Penal → |
|---|
