ICCJ. Decizia nr. 250/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 250/2010
Dosar nr. 7066/1/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 21 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul T.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a degradării militare şi a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a apelului şi recursului declarate de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 4915 din 5 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 1899/2005, condamnatul T.G. a formulat contestaţie în anulare la data de 31 august 2009.
În motivarea cererii, condamnatul a invocat disp. art. 386 C. proc. pen., arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, impunându-se reducerea acesteia prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Totodată, condamnatul a invocat faptul că nu are antecedente penale, suferă de mai multe afecţiuni grave şi a beneficiat de două întreruperi de executare de pedeapsă.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este făcută în termenul prevăzut de lege, iar motivele pe care se sprijină nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 388 C. proc. pen. contestaţia în anulare poate fi introdusă cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării pedepsei de către persoana împotriva căreia se face executarea, în cazul invocării motivelor prev. de art. 286 lit. a)-c) şi e).
Or, condamnatul a început executarea pedepsei mult anterior acestui termen, întrucât una din cererile de întrerupere a executării pedepsei a fost formulată în anul 2008 (f.2-6 dosar nr. 7066/1/2008 Î.C.C.J.).
Pe de altă parte, în cererea de contestaţie nu s-a invocat existenţa a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, astfel că în cauză nu este aplicabil nici termenul de introducere a contestaţiei prev. de art. 386 alin. (2) rap. la art. 386 lit. d) C. proc. pen.
În legătură cu motivele de contestaţie în anulare invocate de condamnat, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu celor 5 cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege în care se poate formula contestaţie în anulare, potrivit disp. art. 386 C. proc. pen.
Solicitarea reducerii cuantumului pedepsei aplicate excede situaţiilor prevăzute în textul de lege arătat şi nu poate face obiectul cererii de contestaţie în anulare.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare şi va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva deciziei penale nr. 4915 din 5 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2337/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
