ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2474/2010
Dosar nr. 5436/1/2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele.
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin încheierea de şedinţă de la 17 iunie 2010 dată în calitate de instanţă de apel în dosar nr. 5440/110/2009 după înregistrarea dosarului la instanţa de control judiciar amintite şi fixarea primului termen de judecată pentru soluţionarea apelului inculpatului la data de 22 iunie 2010 – verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive în cauză a apelantului inculpat B.S.P. înainte de expirarea duratei acesteia, a dispus menţinerea acestei măsuri preventive în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de apel a constatat că apelantul-inculpat a fost condamnat la judecată în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 158/D din 13 mai 2010 a Tribunalului Bacău, secţia penală, ce formează obiectul controlului judecătoresc actual – prin care menţinând şi arestarea preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 350 rap. la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. pentru cazul prevăzut de art. 148 lit. f) alin. (2) rap. la art. 143 C. proc. pen. – pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) [la data de 31 iulie 2009 profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra a întreţinut relaţii sexuale normale cu victima H.N.M. în vârstă de 4 ani] la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare într-un loc special de deţinere potrivit art. 57 alin. (3) C. pen. – situaţie juridică pe baza căreia Curtea a apreciat a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 3001 alin. (3) C. pen. [instanţa menţine prin încheiere arestarea preventivă „când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate"].
2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de către apelantul-inculpat B.S.P. cu solicitarea de a se constata că instanţa de control judiciar a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor alin. (3) ale art.3001 C. proc. pen. / situaţie juridică actuală a acestuia aflat la judecata în apel în condiţiile în care este arestat preventiv în cauză de peste 10 luni cu începere de la 4 august 2009 impunând revocarea acestei măsuri şi punerea sa în libertate de îndată în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al art. 3001 C. proc. pen. ["temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate"] este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 art. 1 lit. b) C. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Temeiul de arestare preventivă în cauză a inculpatului în cursul urmăririi penale cu începere de la 4 august 2009 prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. [„inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede (.) pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prevăzută un pericol concret pentru ordinea publică"] subzistă şi la momentul procesual actual al judecăţii în recurs justificând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. potrivit aprecierii instanţei de apel – contrar solicitării apelantului – inculpat de revocare a acestei măsuri în conexiune cu dispoziţiile alin. (2) al art. 3001 C. pen. – avându-se în vedere soluţia de condamnare în primă instanţă la pedeapsa de 8 ani închisoare în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., prin confirmarea în mod indubitabil motivelor de bănuială legitimă iniţiale în legătură cu vinovăţia penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii calificate de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. asupra unei victime în vârstă de numai 4 ani; în plus, condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanţă justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului pentru termenul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"] astfel cum rezultă din jurisprudenţa CEDO în materie [cauza Weimhoff c. Germania; B.c.Austria; Labita c. Italia M.C. 26772/95, 6 aprilie 2004].
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.P. împotriva încheierii din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 5440/110/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2323/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2483/2010. Penal → |
|---|
