ICCJ. Decizia nr. 26/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 26/2010
Dosar nr. 9498/4/200.
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 338 /A din 29 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.S.R. şi de partea civilă SC M. SA împotriva sentinţei penale nr. 1194 din 27 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul penal nr. 856/4/2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-inculpat B.S.R., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 856/4/2008 (1603/2009).
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009, apărătorul ales al recurentului-inculpat, B.S.R. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. apreciind că acest text încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României. A arătat că apreciază textul de lege neconstituţional, întrucât de acesta depinde soluţionarea cauzei iar recursul vizează individualizarea pedepsei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dosar nr. 856/4/2008 (1603/2009) a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., invocată de inculpatul B.T.S.
Pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) din Constituţia României a fost invocată de inculpatul B.T.S. şi în faţa instanţei de apel.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de şedinţă din data de 30 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 856/4/2008 a respins, ca neîntemeiată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apărătorul ales al inculpatului B.T.S. cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 500 C. proc. pen., soluţie care a fost menţinută prin Decizia penală nr. 326 din 04 martie 2009 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 856/4/2008 (1603/2009), a declarat recurs inculpatul B.S.T., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 9498/1/2009.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 326 din 4 martie 2009, dată în dosarul nr. 1002/2/2009 (267/2009), a respins ca nefondat recursul declarat de petentul B.S.R. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 856/4/2008. Pentru a hotărî astfel, a reţinut că dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. şi respectiv, modalitatea de individualizarea executării pedepsei reprezintă numai o vocaţie, o posibilitate de a beneficia de această instituţie, iar nu un drept. Totodată s-a reţinut că potrivit fişei de cazier a inculpatului, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar faptul că nu poate beneficia de instituţia liberării condiţionate nu poate duce la concluzia că se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţia României. Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu neconstitutionalitatea dispoziţiilor art. 500 C. proc. pen. s-a constatat că acestea nu au legătură cu cauza, întrucât tribunalul a fost sesizat cu judecarea apelurilor declarate de către inculpatul B.S.R. şi SC M.C.D. SRL.
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apărătorul ales al recurentului-inculpat, B.S.R. privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., în faţa instanţei de recurs respectiv, Curtea de Apel Bucureşti, acesta a reiterat aceleaşi motive invocate şi susţinute deja în faţa instanţei de apel respectiv Tribunalul Bucureşti, care s-a pronunţat printr-o hotărâre care ulterior a rămas definitivă prin Decizia nr. 326 din 04 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Or, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din data de 25 noiembrie 2009, dată în dosarul nr. 856/4/2008, a procedat corect atunci când a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât a mai fost soluţionată, nefiind posibilă o analizare din nou a aceleiaşi sesizări.
O reanalizare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, invocată în faţa instanţei cu privire la neconstitutionalitatea aceloraşi texte de lege, cerere care a fost deja analizată şi soluţionată printr-o hotărâre definitivă ar fi însemnat recunoaşterea exercitării unui drept neprevăzut de legea procesual penală, sistemul român de jurisdicţie statuând principiul unicităţii dreptului la acţiune, drept care s-a stins deja prin exercitarea iniţială în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dosar nr. 856/4/2008, în Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2009.
Practic reiterarea aceleiaşi cereri de sesizare a Curţii Constituţionale prin care s-au invocat aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi privită ca o cerere nou formulată, atâta vreme cât a fost deja soluţionată printr-o hotărâre definitivă, chiar dacă a fost invocată în faţa unei alte instanţe de grad jurisdicţional diferit dar în contextul aceleiaşi cauze penale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.R. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 856/4/2008 (1603/2009).
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRIU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.R. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 856/4/2008 (1603/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2631/2010. Penal → |
|---|
