ICCJ. Decizia nr. 2494/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2494/2010
Dosar nr. 5376/1/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 24031/3/2009 s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor D.C., M.R.M., L.P. şi B.E.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor se menţin, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii D.C., M.R.M., L.P. şi B.E.A. solicitând casarea hotărârii şi în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive.
În susţinerea recursului s-a invocat durata prelungită a detenţiei provizorii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 296 din 8 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 240321/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic şi consum de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege; inculpatul M.R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); inculpatul L.P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic şi consum de droguri prev. de art. 2 alin. (7) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege; inculpatul D.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În esenţă, s-a reţinut că în perioada 14 februarie 2009 - 20 februarie 2009, inculpaţii au vândut colaboratorului „V.M." mai multe grame de heroină.
De asemenea, s-a constatat că inculpaţii L.P. şi B.E.A. au deţinut pentru consumul propriu o doză de heroină respectiv 110 comprimate methadonă, 28 comprimate diazepam, descoperite în momentul efectuării percheziţiei domiciliare.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (7) C. proc. pen. „în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dacă nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive".
În alin. (3) al aceluiaşi articol se arată că atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecăţii, temeiul arestării preventive l-a constituit dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă, fără îndoială din gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor dar şi din extinderea săvârşirii acestui gen de infracţiuni, traficul de droguri şi consumul de droguri constituind un flagel.
Pentru inculpaţii B.E. şi L.P. se constată că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă ceea ce reflectă o periculozitate sporită a acestora.
In fine, pronunţarea unei pedepse în primă instanţă, chiar nedefinitivă, constituie un temei suficient pentru menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.C., M.R.M., L.P. şi B.E.A. împotriva încheierii din 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C., M.R.M., L.P. şi B.E.A. împotriva încheierii de şedinţă din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 24031/3/2009 (1415/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 250/2010. Penal → |
|---|
