ICCJ. Decizia nr. 247/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 247/2010
Dosar nr. 4217/83/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 164/ P din 29 iunie 2009, l-a condamnat pe inculpatul S.C.R. (fiul lui I. şi I.) la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174-175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării de la 17 iunie 2008 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest.
L-a obligat pe inculpat, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 şi 7 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., la plata cu titlu de rentă viageră până la împlinirea vârstei de 18 ani a sumei de 200 lei lunar.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea corpurilor delicte depuse la Camera corpurilor delicte a tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că soţii S.C.R. şi S.Z.H., căsătoriţi de circa 10 ani, având doi copii minori s-au despărţit în fapt în luna mai 2008 când soţia a introdus acţiune de divorţ. La despărţire S.Z. a părăsit domiciliul conjugal mutându-se la mama sa, iar la scurt timp şi S.C. s-a mutat din strada H. la mama sa L.I., pe strada T. din municipiul Satu Mare.
În după amiaza zilei de 16 iunie 2008 victima S.Z. l-a contactat telefonic pe soţul său rugându-l să se întâlnească la locuinţa lor de pe strada H., întrucât voia să-şi ia hainele ei şi ale fiicei minore.
În jurul orelor 20 - 20,30 victima însoţită de sora şi mama sa, martorele K.E. şi G.L. au ajuns în strada H., cu autoturismul condus de martorul P.M., au urcat în apartament, au adunat lucrurile, parte dintre ele fiind transportate la autoturism de martori.
La un moment dat inculpatul i-a cerut soţiei să-şi retragă acţiunea de divorţ iar la refuzul acesteia, i-a aplicat patru lovituri cu un cuţit, în zona toracelui şi a feţei.
Între cei doi a intervenit martora G.L. care l-a ţinut de mână pe inculpat, timp în care victima a reuşit să fugă pe scările blocului. Inculpatul s-a smuls tăind-o la mână pe martoră, după care a alergat pe scări în urmărirea victimei, a ajuns-o la nivelul etajului I unde i-a aplicat alte lovituri în spate. Victima a decedat la scurt timp.
Inculpatul a părăsit blocul, s-a deplasat pe strada L. din mun. Satu Mare şi s-a predat unui echipaj de poliţie. Audiat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a recunoscut fapta.
La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, că acesta s-a predat organelor de poliţie, a recunoscut şi regretat fapta, astfel că prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare care a criticat-o ca netemeinică, solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei în limitele cuprinse între 15 şi 25 de ani.
Prin Decizia penală nr. 86/ A din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul procurorului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând a înlăturat circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. şi a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei
Nemulţumit de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat cu recurs. A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi prin apărător a cerut casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, considerând că în mod temeinic prima instanţă a recunoscut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Recursul este nefondat.
Dinn actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de apel a înlăturat, motivat şi temeinic circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Astfel, împrejurările enumerate în art. 74 C. pen., printre care şi cele de la lit. c), au doar o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe uşurătoare, ele pot fi recunoscute ca atare numai dacă alte date, stări, situaţii nu le anulează valoarea atenuantă, numai dacă raportate la fapta săvârşită, în complexul conţinutului ei concret şi a circumstanţelor care o înconjoară, precum şi la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Din declaraţiile martorilor rezultă că soţii s-au despărţit din cauză că inculpatul gelos o bătea pe victimă, juca jocuri de noroc şi întreţinea relaţii cu o altă femeie. Acesta a fost motivul care a determinat-o pe victimă să introducă acţiunea de divorţ şi să părăsească domiciliul conjugal. Mai rezultă că inculpatul a ameninţat-o pe soţie cu bătaia încercând să o forţeze să reia convieţuirea.
Pe de altă parte, aşa cum a motivat instanţa de apel, inculpatul a avut o conduită deosebit de violentă după ce i-a aplicat victimei 4 lovituri cu cuţitul, nu a putut fi împiedicat de martoră să-şi continue activitatea infracţională, a urmărit victima pe scările blocului şi i-a aplicat alte 4 lovituri de cuţit.
Aşa fiind, în mod corect s-a considerat că predarea la scurt timp după săvârşirea faptei şi apoi recunoaşterea ei nu poate avea valenţa circumstanţei uşurătoare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
Urmează ca Înalta Curte să respingă recursul ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce durata arestului preventiv executat până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.R. împotriva Deciziei penale nr. 86/ A din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 26 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2323/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
