ICCJ. Decizia nr. 2483/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2483/2010
Dosar nr. 4331/86/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 356 din 19 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4331/86/2006 s-a dispus, condamnarea inculpaţilor:
1. P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi c) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen.
Au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, pe durata căreia va executa şi pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii inculpatului de 24 de ore din data de 06 decembrie 2005 şi a arestării sale preventive de la 15 decembrie 2006 la 28 iunie 2006.
A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., măsură luată faţă de inculpat la data de 27 septembrie 2006, ora 1345 de către Tribunalul Suceava.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Român, A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. suma totală de 3.0529 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea de instituire a măsurii asigurării formulate de această parte civilă.
2. P.E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 10 ani şi patru ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
I-a fost revocată liberarea condiţionată a restului de 579 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 648 din 2 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 189 din 05 mai 2005 a Tribunalului Buzău, fiind contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut şi aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost dedusă, din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii şi arestării preventivă a inculpatului de la 2 martie 2006 la 28 septembrie 2006.
A fost menţinută măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. luată faţă de inculpat prin încheierea din 27 septembrie 2006, ora 1345 a Tribunalului Suceava.
S-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 37 lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
3. A.N.D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 74 alin. (5), i-a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea şi a celei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 ani, impunându-se şi respectarea obligaţiilor prev. de art. 863 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 şi art. 865 C. pen.
Au fost obligaţi cei trei inculpaţi să plătească despăgubiri următoarele părţi civile:
- SC „E. & G.C." SRL Bucureşti, suma de 17.964,24 lei;
- SC „G.T." SRL din Ciuc, suma de 30.778,16 lei;
- SC „B.A." SRL Suceava, suma de 14.885 plus dobânda legală aferentă;
- SC „L.M." SRL Galaţi, suma de 48.747,16 lei şi dobânda legală aferentă;
- SC „R.I." SRL, sucursala Suceava, suma de 278.214,72 lei.
S-a luat act că SC D. SRL Bacău nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind recuperat.
Au mai fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare în parte, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele: inculpatul P.V., în calitate de administrator al SC „S.S.C." SRL Vatra Dornei, în perioada septembrie – noiembrie 2005, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35.036,36 lei bugetului de stat. S-a mai reţinut, în sarcina aceluiaşi inculpat, că în perioada 10 octombrie 2005 – 27 octombrie 2005, în aceeaşi calitate, a emis mai multe file CEC, pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibilul bancar, acestea fiind folosite de coinculpatul P.E., la diferite societăţi comerciale de unde au ridicat marfă. Ulterior, filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
În ce-l priveşte pe coinculpatul P.E., tribunalul a reţinut că în înţelegere cu coinculpatul P.V., şi cunoscând faptul că filele CEC semnate de acesta din urmă nu au disponibil bancar, a folosit o parte din instrumentele de plată semnate în alb, la diferite societăţi comerciale, urmărind inducerea în eroare a acestora, lucru ce s-a şi realizat prin refuzul la plată a filelor CEC.
În fine, referitor la activitatea infracţională a inculpatului A.N.D., prima instanţă a reţinut că acesta, ca urmare a înţelegerii avută cu ceilalţi doi coinculpaţi şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat la activitatea infracţională desfăşurată, în ce priveşte inducerea în eroare a societăţilor comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său şi colaborarea cu inculpaţii în desfăşurarea activităţii comerciale.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunile lor ilicite, inculpaţii le-au cauzat părţilor vătămate prejudicii în cuantumurile menţionate mai sus, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi urm. C. civ.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel inculpaţii P.E. şi A.N.D.
Prin Decizia penală nr. 13 din 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii P.E. şi A.N.D., a desfiinţat în parte hotărârea şi în rejudecare a înlăturat dispoziţia de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul P.E. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen. şi respectiv inculpatul A.N.D. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din oficiu Înalta Curte a invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma motivelor invocate şi a cazului de casare invocat din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Faza de judecată, ca fază distinctă a procesului penal, permite instanţei să verifice întreaga activitate procesuală desfăşurată de participanţi, pe tot parcursul judecării unei cauze.
În afara principiilor fundamentale care stau la baza desfăşurării întregului proces penal, în faza de judecată îşi găsesc aplicabilitatea reguli specifice care nu pot fi întâlnite în celelalte faze ale procesului penal.
Pentru desfăşurarea judecăţii în condiţii de obiectivitate şi imparţialitate, legea procesuală penală a instituit anumite garanţii care au caracter de principii comune pentru întreaga fază de judecată şi anume: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea şi oralitatea.
Potrivit dispoziţiilor art. 289 C. proc. pen., judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi contradictorii.
Pentru realizarea nemijlocirii, dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., prevăd unicitatea completului de judecată în tot cursul judecării cauzei. Dacă aceasta nu este posibilă, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
Dacă instanţa în cursul deliberării găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară reluarea cercetării judecătoreşti, repune cauza pe rol cu păstrarea completului de judecată şi cu citarea părţilor pentru termenul fixat în acest scop.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a fost investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii P.E. şi A.N.D. iar la data de 18 ianuarie 2010 (f.185 dos. apel) au avut loc dezbaterile fiind amânată pronunţarea pentru 25 ianuarie 2010.
La acest termen, completul de judecată, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen., găsind necesare noi lămuriri asupra cauzei – deşi nu se arată în mod expres care sunt aspectele ce se impun a fi lămurite – repune cauza pe rol şi acordă termen la 15 februarie 2010 (f.187 dos. apel).
La termenul acordat, fără ca instanţa să pună în discuţia părţilor aspectele cu privire la care s-a impus repunerea cauzei pe rol şi într-o altă compunere, rămâne în pronunţare.
Nefiind respectate dispoziţiile legale privind compunerea instanţei, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este lovită de nulitate absolută devenind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii P.E. şi A.N.D., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
În rejudecare instanţa va respecta regulile privind compunerea completului, va stabili în concret care sunt aspectele ce au determinat repunerea cauzei pe rol şi le va pune în discuţia părţilor, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.N.D. şi P.E. împotriva deciziei penale nr. 13 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Suceava.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului, iar sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2494/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
