ICCJ. Decizia nr. 2522/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2522/2010
Dosar nr. 2819/1/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1130 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 744/39/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.l. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei decizii, petiţionarul a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 1 aprilie 2010
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 24 iunie 2010.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
În cuprinsul cererii sale scrise, din dosarul Înaltei Curţi, contestatorul nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestaţia, iar susţinerile din conţinutul acesteia nu pot fi calificate şi încadrate în nici una dintre dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs în cadrul procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea şi temeinicia unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoml C.l. împotriva Deciziei penale nr. 1130 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 744/39/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 121/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
