ICCJ. Decizia nr. 121/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 121/2010
Dosar nr. 1014/59/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. U.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru a se dispune începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor S.L.M., C.M., M.R.E. şi V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influenţă, instigare la discriminare, purtare abuzivă, arestare nelegală şi cercetare abuzivă şi represiune nedreaptă, infracţiuni comise de aceştia în calitate de judecători cu ocazia soluţionării Dosarelor nr. 5636/55/2008, nr. 6524/55/2008, nr. 9726/55/2008 ale Judecătoriei Arad.
2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 392/P/2009 din 18 iunie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii menţionaţi în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) şi f) C. proc. pen., cu motivarea că din verificările efectuate nu au rezultat din partea judecătorilor atitudini abuzive în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nici îngrădirea folosinţei drepturilor petentului, ori crearea pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, limbă, opinie.
3. Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar prin rezoluţia nr. 903/II/2/2009, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
4. În baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în faţa judecătorului, iar instanţa, prin sentinţa penală nr. 218/PI din 21 septembrie 2009, a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nemulţumirile petentului legate de temeinicia şi legalitatea unor hotărâri pronunţate de intimaţi, în calitate de judecători, pot fi analizate doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai arătat în motivarea sentinţei că în mod justificat s-a reţinut de procuror că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie nu pot fi subiecţi ai infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu în legătură cu soluţia pronunţată, în măsura în care soluţia dată este fundamentată pe baza interpretării probelor administrate în cauzele respective.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petiţionarul a declarat recurs prin care a solicitat începerea urmăririi penale faţă de cei 4 magistraţi pentru infracţiunile menţionate în plângerea introductivă.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni, şi a unei condiţii negative, inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauza de faţă procurorul a dispus efectuarea actelor premergătoare şi a concluzionat, motivat, în sensul inexistenţei, în materialitatea lor, a infracţiunilor reclamate în plângerea formulată, concluzie la care, justificat, a ajuns şi instanţa de judecată.
Activitatea de jurisdicţie desfăşurată de judecători în temeiul legii şi cu bună credinţă, prezumată până la proba contrară, nu poate fi calificată ca fiind infracţiune, chiar dacă a fost negativ apreciată de una din părţi.
Nemulţumirea petentului faţă de soluţiile pronunţate în dosarele menţionate nu poate avea semnificaţia comiterii unui abuz, a unei activităţi de favorizare şi nici a altei infracţiuni ori fapte din sfera penalului.
Ca atare, în mod întemeiat s-a dispus şi, ulterior, menţinut de prima instanţă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţii judecători, motiv pentru care recursul declarat este nefondat şi va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.F. împotriva sentinţei penale nr. 218/PI din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2522/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2523/2010. Penal → |
|---|
