ICCJ. Decizia nr. 1209/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1209/2010
Dosar nr. 5737/1/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208/ D din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul H.A. zis C. (fiul lui P.D.A. şi al I.) la pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi de 1500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) C. pen. ca inculpatul că execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 august 2005 la 27 iulie 2006.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3430,34 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei.
S-a luat act ca părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 14 august 2005, inculpatul a participat la discoteca organizată la hanul din comuna Răcăciuni, că la un moment dat inculpatul l-a lovit cu pumnul pe I.V. zis D. şi că la locul incidentului a venit şi partea vătămată I.M., fratele celui lovit. Cei doi fraţi au intrat în WC-ul hanului loc în care se aflau inculpatul împreună cu martorii C.V.I. şi S.V.
Inculpatul a luat din bar o sabie lungă de 30 cm şi a încercat să îl lovească pe numitul N.A.E., care intenţiona să aplaneze conflictul. Acesta s-a ferit şi l-a împins pe inculpat în holul WC-ului.
Aici inculpatul l-a lovit pe I.V. cu latul sabiei în spate, lama rupându-se cel lovit căzând.
Partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură cu piciorul, care la rândul său a căzut.
Inculpatul a luat lama sabiei de jos şi l-a lovit pe I.V. acesta fiind tăiat la mâna dreaptă.
De asemenea inculpatul l-a lovit şi pe I.M. cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală penetrantă, cu hemoperitoneu.
Întrucât starea victimei I.M. era gravă, aceasta a fost dusă la Spitalul de Urgenţă Bacău, fiind operată de urgenţă.
Ca urmare a agresiunii comise de inculpatul H.A., partea vătămată I.M. a prezentat, potrivit raportului de constatare medico-legală o plagă înjunghiată penetrantă, cu interesare gastrică şi mare epiploon, hemoperitoneu şi şoc hemoragic, leziuni care au pus în primejdie viaţa şi care au necesitat 25-28 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La rândul său, ca urmare a agresiunii comise de inculpatul H.A. partea vătămată I.V. a suferit plăgi tăiate escoriale, tumefacţii, pentru care s-au stabilit ca necesare 10 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a aplica părţii vătămate I.M., lovituri cu tăişul sabiei, în zone vitale, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, rămasă în faza de tentativă, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. 1) C. pen.
De asemenea s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat de a aplica părţii vătămate I.V. lovituri cu lama aceleiaşi săbii, care i-au produs acesteia vătămări care au necesitat 10 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) din C. pen.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 153 din 10 decembrie 2008 a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat, a desfiinţat sentinţa primei instanţe numai cu privire la conţinutul pedepselor complementare şi accesorii şi la neaplicarea dispoziţiilor art. 109 C. proc. pen.
Rejudecând în aceste limite a înlăturat exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsa accesorie şi conform art. 109 C. pen. a dispus păstrarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei a lamei de sabie folosite de inculpat la comiterea faptelor, bun care nu aparţine inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 2394 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În contra ultimei decizii, la 3 iulie 2009, condamnatul H.A. a formulat contestaţie în anulare, susţinând, în baza art. 386 lit. c) C. proc. pen. că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 lit. f) – i)1 C. proc. pen. raportat la art. 44 – art. 49 C. pen., cu privire la care existau probe în dosar.
Examinând cererea de contestaţie în baza temeiului invocat, curtea constată că aceasta nu este admisibilă în principiu.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i)1 cu privire la care existau probe în dosar.
Potrivit art. 391 alin. (2) din acelaşi cod cererea de contestaţie poate fi admisă în situaţia când se constată că este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt în dosar.
Din examinarea actelor dosarului se constată că deşi cererea de contestaţie a fost introdusă în termenul de 10 zile şi că se invocă motivul prevăzut de art. 386 lit. c) din C. proc. pen., în sprijinul contestaţiei în anulare nu au fost depuse sau invocate dovezi care sunt în dosar, asupra cărora instanţa de recurs să nu se fi pronunţat.
Astfel, nu au fost invocate ori probate cazurile prevăzute de C. proc. pen. la art. 10 lit. f) - lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate; 10 lit. g) - amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului; art. 10 lit. h) - retragerea plângerii prealabile ori împăcarea părţilor; art. 10 lit. i) - înlocuirea răspunderii penale, ori art. 10 lit. i)1 - existenţa unei cauze de nepedepsire, care ar justifica încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. 6) din acelaşi cod.
Se mai constată că prin cererea de contestaţie formulată, condamnatul urmăreşte o nouă judecare a cauzei în recurs, ceea ce, potrivit dispoziţiilor legale evocate, nu este posibil.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 391 alin. (2) şi a art. 192 alin. (2) din C. proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnatul H.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.A. împotriva Deciziei penale nr. 2394 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 165.2/110/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2522/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
