ICCJ. Decizia nr. 2523/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2523/2010
Dosar nr. 528/33/2010
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus a fost condamnat inculpatul M.C.M. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 208 alin. (4) - 209 lit. e) C. pen., ambele cu aplicări art. 74, 76 C. pen.
S-a făcut aplic. art. 81, 82 C. pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În esenţă, s-a reţinut că la data de 16 august 2007 inculpatul a condus pe str. L. din Borşa autoturismul fără a poseda permis de conducere, iar la data de 22 august 2007 a sustras autoturismul marca L. proprietatea Poliţiei Borşa din cadrul I.P.J. Maramureş parcat în incinta staţiei P. Borşa, conducându-l pe o scurtă distanţă şi intrând într-un balot cu apă minerală ce era expus pentru vânzare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 244/A din 30 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 143/R din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul M.C.M., susţinând că nu a beneficiat de un proces echitabil şi la o apărare reală.
Prin Decizia penală nr. 304/R din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestator.
În esenţă, s-a reţinut că motivele invocate de contestator prin care acesta îşi susţine în esenţă nevinovăţia nu se încadrează printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.
Recursul este inadmisibil.
Hotărârea prin care se soluţionează o cale extraordinară de atac poate fi la rândul său atacată pe cale ordinară numai dacă şi hotărârea la care se referă este susceptibilă de o asemenea cale de atac.
Din reglementarea contestaţiei în anulare, rezultă că această cale extraordinară de atac este îndreptată în patru dintre cele cinci cazuri reglementate de art. 386 C. proc. pen. împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, ceea ce înseamnă că hotărârea prin care se soluţionează contestaţia în aceste cazuri este definitivă.
Doar în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează contestaţia în anulare poate fi atacată cu apel sau recurs, în condiţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen.
În speţă, contestatorul nu a indicat în motivarea contestaţiei niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, situaţie în care soluţionarea contestaţiei s-a făcut printr-o decizie definitivă.
În aceste condiţii, exercitarea unei căi de atac împotriva acestei din urmă hotărâri nu este permisă de lege, sens în care recursul declarat de către contestator este inadmisibil şi va fi respins conform art. 38515 pct. I lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 304/R din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1224/2010. Penal → |
|---|
