ICCJ. Decizia nr. 386/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.386/2010
Dosar nr. 402/112/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Decizia penală nr. 99/A din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelurile inculpaţilor P.I.M., M.D., S.I.A. şi C.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 81/F din 29 iulie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, desfiinţând-o numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.I.M. şi M.D. şi respectiv, a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor S.I.A. şi C.A.M. Astfel, inculpaţilor P.I.M. şi M.D. le-a aplicat dispoziţiile art. 861 862 şi 863 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (2) lit. b) şi d) C. pen. pentru pedepsele de 2 ani şi 3 luni şi respectiv 2 ani, atrăgându-le atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Inculpaţilor S.I.A. şi C.A.M. le-a redus astfel pedepsele:
- pentru inculpatul S.I.A., de la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 5 ani, la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani – pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a stabilit să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani.
S-a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare pe care a alăturat-o celei aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, rezultând de executat o pedeapsă de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani.
- pentru inculpatul C.A.M. a redus pedeapsa de la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe timp de 5 ani, la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe timp de 4 ani, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor S.I.A. şi C.A.M.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
În esenţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă, în baza probelor administrate pe tot parcursul procesului penal a stabilit o situaţie de fapt corectă, încadrând juridic corespunzător faptele celor 4 inculpaţi. Deşi instanţa de fond a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele, ca şi cuantum, aplicate inculpaţilor P.I.M. şi M.D. fiind judicios individualizate, totuşi, pentru realizarea funcţiilor pedepsei înscrise în art. 52 C. pen. se impunea aplic. art. 861 C. pen., aceştia fiind la prima faptă penală, recunoscând şi regretând sincer infracţiunile săvârşite.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.I.A. şi C.A.M. s-a considerat necesară micşorarea pedepselor, faţă de atitudinea procesuală promovată de aceştia, de recunoaştere parţială nuanţată a faptelor, reţinându-se în favoarea lor circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen.
În termen legal, inculpaţii S.I.A. şi C.A.M. au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sentinţa penală cât şi Decizia penală, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 14 şi 17 C. proc. pen., iar inculpatul C.A.M. şi cazul de casare prev. de art. 3859 alin. pct. 10 C. proc. pen.
Se susţine că motivarea primei instanţe reprezintă o copiere a rechizitoriului, că nu s-a dat eficienţa cuvenită circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în sensul reducerii şi mai substanţiale a cuantumului pedepselor aplicate celor 2 inculpaţi.
Inculpatul S.I.A. consideră că încadrarea juridică corectă a faptei sale era cea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în timp ce inculpatul C.A.M. apreciază că se face vinovat de infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În plus, acest inculpat reiterează motivul de apel privind încălcarea dreptului la apărare şi aspectul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat cu privire la actele în circumstanţiere pe care le-a depus la dosarul cauzei în acea fază procesuală.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile pronunţate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. – I.C.C.J. constată că este fondată numai critica întemeiată pe cazul de casare reglementat de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Sub aspectul situaţiei de fapt reţinute în sarcina inculpaţilor, ambele instanţe au dat interpretarea corectă probatoriului cauzei, fiind nefondată critica referitoare la copierea actului de inculpare, din moment ce situaţia de fapt reţinută şi descrisă de către procuror nu a suferit nici o modificare în urma readministrării probelor şi a altora noi în faza de judecată.
Este indubitabil că în data de 24 octombrie 2007, orele 19,50, inculpatul B.S.I. a primit de la numitul „C." din Spania, pentru suma de 6.000 Euro un colet cu 100 grame cocaină şi alte produse alimentare, acesta fiind expediat cu autocarul aparţinând SC „D.T.I." SRL Bistriţa pe numele inculpatului H.M.S. (poreclit „L." şi „I.")
In aceeaşi noapte ambii inculpaţi împreună cu învinuitul N.F.A. au început să consume din cocaina primită din Spania.
Neavând banii necesari plăţii drogului trimis din Spania, la data de 26.10 2007, inculpatul B.S.I. la contactat pe coinculpatul S.I.A., zis şi „D." oferindu-i telefonic şi cifrat spre vânzare cocaina, aspect cu care acesta a fost de acord.
Acelaşi inculpat S.I.A. este contactat telefonic şi cifrat, în data de 27 octombrie 2007, şi de către inculpatul C.A.M., zis „B.", care-i comunică că a găsit la preţ bun 100 grame cocaină, stabilind împreună preţul la care urma să o comercializeze, în ce amestec cu alte substanţe, pentru a le rămâne şi lor şi a face profit, către ce personaje o vor oferi.
In data de 27 octombrie 2007, inculpatul B.S.I. împreună cu coinculpatul H.M.S., cu autoturismul marca Mercedes C 180, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare 9008 FNG, condus de către primul, s-au deplasat cu circa 53-54 grame cocaină în localitatea Rieni, judeţul Bihor, la domiciliul inculpatului S.I.A. ajungând în jurul orelor 20,00, toţi 3 inculpaţii consumând până spre dimineaţă, prin prizare, circa 3-4 grame de cocaină, după care s-au culcat.
In dimineaţa zilei de 28 octombrie 2007, inculpatul S.I.A. le-a comunicat inculpaţilor B.S.I. şi H.M.S. că va înmâna cocaina prietenului său „B." pentru a o vinde la Oradea şi Arad, ulterior afirmaţiile fiind puse în executare.
După plecarea inculpaţilor B.S.I. şi H.M.S. (în data de 28 octombrie 2007, în jurul orelor 13,00), inculpatul S.I.A. 1-a contactat telefonic pe inculpatul B.S.I. şi i-a comunicat că după cântărire a rezultat o cantitate de 50 grame de cocaină, înţelegerea fiind să-i plătească 60 Euro/gram.
Ulterior, conform probatoriului, cei 2 inculpaţi au reuşit să vândă cocaina unei persoane neidentificate de către organele de urmărire penală, deşi nu au recunoscut acest aspect.
La data de 30 octombrie 2007, la ora 10,27, într-un cont deschis la BCR, sucursala Bistriţa, de pe numele de P.I., inculpatul S.I.A. i-a expediat inculpatului B.S.I. suma de 1.500 Euro, iar în data de 31 octombrie 2007, la ora 13,26, în acelaşi cont, inculpatul C.A.M. i-a expediat inculpatului B.S.I. suma de 1.000 Euro, pentru ca la data de 05 noiembrie 2007, la ora 11,06, de pe numele de P.F.A., inculpatul S.I.A. să-i expedieze inculpatului B.S.I. suma de 400 Euro.
Deşi s-a mai încercat procurarea de cocaină din Spania de la aceeaşi persoană pe nume C., nu s-a mai reuşit întrucât inculpatul B.S.I. nu a achitat contravaloarea acesteia în sumă de 6000 Euro, folosind banii obţinuţi din comercializarea drogului, în interes personal.
Neexercitând calea de atac a recursului şi recunoscând faptele pentru care au fost şi condamnaţi definitiv în ciclurile anterioare, nu vom mai relua şi analiza situaţia de fapt care nu are legătură şi nu-i priveşte pe cei 2 inculpaţi recurenţi.
Declaraţia martorului N.F.A. a fost luată la data de 25 februarie 2007 (f. 214) şi nu 25 februarie 2008, cum nejustificat se critică în motivele de recurs, prezentarea materialului de urmărire penală având loc la data de 14 februarie 2008.
Critica inculpatului C.A.M., în sensul că procurorul care a confirmat rechizitoriul a efectuat acte de urmărire penală în dosar, reţinând pe inculpaţii B.B.S.I. şi S.I.A., corect a fost înlăturată de către instanţa de fond şi de apel, măsura reţinerii şi audierea unui învinuit şi a unui inculpat, nefăcându-1 incompatibil a presta activitatea de verificare a legalităţii actului de inculpare.
Tot just s-a apreciat că nu s-a putut proba vreo vătămare intereselor legitime ale inculpatului prin confirmarea respectivă, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
Este real faptul că prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului S.I.A. a avut loc la data de 13 februarie 2008, iar inculpatul B.S.I. a fost audiat la data de 15 februarie 2008, însă în cadrul acelei audieri s-a consemnat doar faptul că inculpatul îşi menţine declaraţia dată anterior, la data de 19 decembrie 2007. Martorul N.F. nu face nici o referire la activitatea infracţională a vreunuia dintre cei 2 inculpaţi şi prin urmare audierea sa după prezentarea materialului de urmărire penală nu schimbă cu nimic situaţia de fapt în raport cu aceştia.
Raţiunea instituţiei prezentării materialului de urmărire penală are în vedere respectarea dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului, iar prezentarea acestuia din nou are loc când se administrează suplimentar şi alte probe în acuzare, care trebuiesc cunoscute de către cel care face obiectul urmăririi penale.
Corect motivată a fost respinsă şi critica referitoare la restituirea cauzei la procuror formulată încă din etapa apelului, nemaifiind cazul a fi reluată şi reiterată cu acest prilej, mai ales că nu subzistă nici una din situaţiile reglementate de art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
Şi critica nerespectării dreptului la apărare prin neparticiparea apărătorului ales la efectuarea activităţilor de urmărire penală, a fost corect înlăturată de către instanţa de apel, nefiind indicate actele la care acesta a lipsit şi nici dovedită vătămarea produsă inculpatului.
Just, motivat pertinent şi concludent au fost înlăturate şi cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpaţii C.A.M. şi S.I.A., în raport cu întregul material probator al cauzei.
De altfel, inculpatul C.A.M. chiar recunoaşte implicit fapta, arătând că doar dorea să-1 ajute pe inculpatul B.S.I. cu o sumă de bani, deşi sumele obţinute din vânzarea drogurilor au fost expediate acelui inculpat în conturi fictive, corect fiind apreciată ca iraţională o asemenea ajutorare câtă vreme banii respectivi ar fi provenit din tranzacţii licite.
Pe de altă parte, inculpaţii nu au putut explica nici provenienţa sumei trimise, atâta vreme cât ei înşişi nu aveau nici o ocupaţie.
Critica privind adresa S.R.I din care reiese că din Oradea şi nu în Arad, s-a purtat convorbirea telefonică din data de 30 octombrie 2007, orele 15,30 a inculpatului C.A.M. a fost corect înlăturată de către instanţa de fond, în condiţiile în care inculpaţii foloseau un limbaj codificat şi indicau în mod deliberat în mod eronat anumite date şi locaţii (folosind pentru drog alte denumiri), tocmai de teama interceptărilor.
Într-adevăr, în raport cu modalitatea de comitere a faptelor, persoana inculpaţilor şi comportamentul lor pe parcursul întregului proces penal, corect a fost reţinută circumstanţa atenuantă, însă trebuia acordată o mai mare eficienţă juridică acesteia de către instanţa de apel, în sensul că scopul şi funcţiile pedepselor pot fi realizate prin diminuarea mult mai semnificativă a cuantumului acestora, drept pentru care, în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. recursurile vor fi admise şi casată Decizia atacată numai sub aspectul arătat.
Va fi dedusă prevenţia şi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.I.A. şi C.A.M. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează, în parte, Decizia penală atacată, numai sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpaţilor, în sensul că:
I. Pentru inculpatul C.A.M. reduce pedeapsa, de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.I.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
Reduce pedepsele aplicate inculpatului S.I.A., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare şi de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen. aplică inculpatului S.I.A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.I.A. prin sentinţa penală nr. 286/2007 a Judecătoriei Beiuş şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 ianuarie 2008, la 3 februarie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2566/2010. Penal → |
|---|
