ICCJ. Decizia nr. 2670/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2670/2010
Dosar nr. 5831/1/2010
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele.
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de şedinţă din 8 iunie 2010 dată în cursul judecăţii în apel în dosar nr. 29414/3/2009 (562/2010) - dupărezolvarea în fond prin condamnare a acţiunii penale, pendinte - a amânat din motive de ordin procedural soluţionarea apelului la data de 3 august 2010, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă a inculpatului-apelant V.G. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanţa de control judiciar a constatat că temeiurile ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului în baza art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO [motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune pedepsită peste 4 ani închisoare; protejarea ordinii publice, periculozitatea acestuia atestată de statutul de recidivist post-condamnatoriu] se menţin nemodificate şi justifică în continuarea menţinerea măsurii preventive amintite potrivit art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. dată fiind condamnarea acestuia în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 110/F din 15 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. [la data de 26 mai 2009, în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate pentru condamnarea definitivă anterioară pentru fapte ilicite de acelaşi gen, a vândut colaboratorului cu nume de cod „M.F." cantitatea de 1 kg. heroină pentru suma de 18.000 Euro] la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare cu executarea într-un loc de deţinere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen.
2. Împotriva încheierii amintite a declarat recurs inculpatul V.G., cale de atac referitor la care procurorul de şedinţă a invocat excepţia tardivităţii acesteia în raport cu termenul legal procedural şi imperativ „de 24 ore (.) de la comunicare" prevăzut de art. 141 alin. (1) C. proc. pen.
Excepţia amintită este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
În speţă, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată (.) în apel (.) prin care se dispune menţinerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de inculpat în termen de 24 ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă", din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că prin grefa instanţei de apel, comunicarea copiei de pe dispozitivul încheierii prin administraţia PenitenciaruluiRahova i-a fost făcută inculpatului la data de 10 iunie 2010 act procedural atestat prin semnătura acestuia de primire cu menţiunea expresă „nu fac recurs" / iar declaraţia pe baza căreia este solicitat controlul judiciar pendinte a fost întocmită la 29 iunie 2010 la interval de 17 zile de la împlinirea termenului procedural / legal/ imperativ de 24 ore ce a avut loc la 12 iunie 2010 / în plus susţinerea inculpatului din declaraţii separate de recurs amintite „că a semnat altcineva în locul său" este contrazisă de verificarea prin comparaţia cu celelalte înscrisuri aflate la dosar şi recunoaşterea sa în cadrul dezbaterilor astfel că recursul se va respinge ca tardiv în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. rap. la art.141 alin. (1) şi art. 185 alin. (1) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 29414/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2350/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2686/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
