ICCJ. Decizia nr. 2668/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2668/2010
Dosar nr.838/44/2010
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 4 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, prin încheiere a dispus scoaterea de pe rol a cauzei mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată M.N. (fiul lui I. şi E.) şi trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru efectuarea verificărilor prevăzute în art. 881 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.
S-a mai dispus ca organul judiciar să efectueze verificări şi informaţii privind îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 79 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, precum şi de art. 8 paragraful 1 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.
Instanţa, sesizată cu executarea mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2010 de autorităţile judiciare spaniole, respectiv Audienţa Provincială din Girona - Secţia a III-a dosare penale - Spania, pe numele persoanei solicitate, după efectuarea procedurilor prealabile, a constatat că din mandatul în cauză nu rezultă informaţiile prevăzute de art. 79 lit. c) din Legea specială, în sensul că nu se indică o hotărâre judecătorească definitivă, a unui mandat de arestare preventivă sau a unei alte hotărâri executorii care să fi stat la baza emiterii şi, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1)2 din Legea nr. 302/2004, s-a impus solicitarea de relaţii suplimentare de la autoritatea judiciară emitentă.
Ca atare, fiind competenţa procurorului să verifice, mai înainte de sesizarea instanţei, mandatul european necuprinzând toate datele esenţiale pentru punerea în executare, cauza a fost reprimită pe rolul instanţei.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 109/ F din 23 iunie 2010, în baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la 1 iunie 2010 de Audienţa Provincială din Girona - Spania - Secţia a III-a de Dosare Penale în cauza de referinţă nr. 18/2009 privind pe persoana solicitată M.N.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la 4 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a cerut executarea mandatului european de arestare prin acesta solicitându-se predarea temporară a cetăţeanului român pentru a fi judecat la 15 iunie 2010 sau, după caz, la 14 septembrie 2010 pentru săvârşirea, în Spania, a 4 (patru) infracţiuni, 3 (trei) de sechestrare de persoană şi 1 (o) infracţiune de furt cu intimidare, susţinut a fi fost comise la 18 decembrie 2007.
La 14 iunie 2010, autoritatea judiciară emitentă a mandatului a comunicat, oficial, că mandatul european a fost emis pentru a se cere predarea temporară a persoanei în vederea desfăşurării procesului oral la 14 sau 15 septembrie 2010, acuzaţia vizând comiterea unei infracţiuni de furt cu violenţă, pe baza Hotărârii de Deschidere a Procesului Oral pronunţată de Audienţa Provincială Girona - Spania.
La 17 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reînaintat mandatul european de arestare cu propunerea de respingere a punerii lui în executare pentru că din informaţiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă nu rezultă că există o hotărâre judecătorească definitivă, un mandat de arestare preventivă sau o altă hotărâre judecătorească executorie.
S-a mai reţinut că persoana solicitată se află în ţară, în executarea pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 631 din 8 aprilie 2008 a Judecătoriei Galaţi, mandat nr. 732 din 10 noiembrie 2009, executarea a început la 28 octombrie 2009 şi expiră la 27 iunie 2013.
Împotriva sentinţei, persoana solicitată, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii, recurentul cerând punerea în executare a mandatului european şi predarea sa temporară către autoritatea judiciară spaniolă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificat prin Legea nr. 224/2006 şi Legea nr. 222/2008, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul european se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, nr. L190/1 din 18 iulie 2002.
Normele care conturează instituţia mandatului european de arestare degajă principiu fundamental pentru cooperarea judiciară între statele membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraţii în sensul aplicării Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, acela al obligativităţii punerii în executare a mandatelor europene de arestare.
Numai în situaţiile expres prevăzute în lege, autoritatea judiciară de executare refuză sau poate refuza executarea mandatului european de arestare.
Pornind de la această regulă de bază, se constată că în mod legal şi justificat, instanţa competentă a dispus nepunerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară spaniolă.
Astfel, art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-Cadru, transpusă în dreptul intern prin Titlul III al Legii nr. 302/2004 - art. 79 alin. (1) lit. c), mandatul european de arestare trebuie să cuprindă informaţii privind existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei hotărâri judecătoreşti executorie, cu acelaşi efect.
În cauza privindu-l pe cetăţeanul român M.N., cerinţa nu este îndeplinită şi, ca atare, în mod legal s-a dispus respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare şi, ca atare, şi cererea de punere în executare efectivă de predare temporară, aceasta din urmă fiind reglementată de prevederile art. 24 din decizie şi de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi se poate accepta doar în cazul admiterii punerii în executare a mandatului european de arestare.
Nefiind realizate condiţiile legale, acceptul persoanei solicitate nu poate produce consecinţele neprevăzute în lege.
Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, urmează să fie respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva sentinţei penale nr. 109/ F din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2667/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2962/2010. Penal → |
|---|
