ICCJ. Decizia nr. 2655/2010. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2655/2010
Dosar nr. 1974/54/2010
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
Prin încheierea din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de procuror şi a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii R.G., F.D.F. şi D.I. pe o durată de 30 de zile, de la 3 iulie 2010 şi până la 1 august 2010 inclusiv.
Prima instanţă a reţinut că sunt incidente disp. art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanţa a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice, ce justifică presupunerea că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul R.G. a negociat cu martorul B.L.A. închirierea unor autotiruri, în vederea transportării traverselor de la SC P. SA Aiud, în oraşul Filiaşi, judeţul Dolj, inculpat fiind recunoscut de martor ca persoana care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC S.C. SRL Craiova şi cu care a negociat contravaloarea transportului şi modalitatea de plată, suma reprezentând contravaloarea transportului de 16.500 lei nefiind achitată.
De asemenea, inculpatul a purtat discuţii cu directorul U.M.F. SA Filiaşi prezentându-se drept C.P. director la S.C. în vederea depozitării traverselor din beton, pe platforma U.M.F. Filiaşi.
Ulterior, ca urmare a acţiunii conjugate a inculpaţilor, traversele provenite de la SC P.A. SRL, au constituit obiectul unor facturi false în care au fost implicate scriptic SC R. SRL Craiova, SC A.P.C. SRL Slatina după care, a fost încheiat un contract de furnizare de traverse între SC M. SRL şi SC C.T. - Mina Drăgoteşti.
Datele de emitere a facturilor de către societăţile mai sus amintite nu reflectă realitatea, fiind anterioare datei la care bunurile au fost ridicate de la SC P. Aiud şi transportate la SC S.C. SRL Craiova.
În privinţa inculpaţilor F.D.F. şi D.I. în cauză sunt date ce justifică presupunerea că inculpaţii, în cursul lunii august au valorificat un utilaj închiriat fraudulos de la partea vătămată SC C. SRL Mihăileşti, bunul fiind vândut SC A. SRL cu suma de 4.500 euro.
Pentru a putea fi realizată vânzarea, inculpata D. i-a înmânat inculpatului F. o carte de identitate a numitului Ţ.G.S. pentru a fi prezentată în mod nereal, ca aparţinând proprietarului utilajului.
Anterior, inculpata D.I. a încercat să vândă utilajul - încărcător frontal marca L., administratorului SC C. Iaşi.
Faţă de natura şi gravitatea faptelor reliefate de valoarea prejudiciului creat precum şi de numărul faptelor presupuse a fi săvârşite de inculpaţi şi de modul în care au fost săvârşite aceste fapte, lăsarea în libertate a inculpaţilor reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea a apreciat că luarea unei alte măsuri preventive restrictivă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, nu ar fi suficientă în cauză pentru buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere că unul din temeiurile arestării îl constituie cel prev. de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în cauză existând date că inculpaţii au încercat să influenţeze administrarea probelor, inculpatul F. adresând ameninţări martorului T.I. iar inculpata D.I. a încercat influenţarea inculpatei Ş.M.
Raportat la disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., trebuie avut în vedere şi pericolul social al faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, astfel că în cauză, instanţa a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive asigură o bună desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpaţii D.I., R.G. şi F.D.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpata D.I. a arătat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost insuficient motivată, nu există probe certe de vinovăţie, nu a ameninţat martorii şi nu a fost chemată la parchet pentru a da declaraţii, aspecte faţă de care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul F.D.F. a arătat că nu subzistă presupunerea rezonabilă că a comis fapta, nu a încercat să influenţeze martorii, a intermediat vânzarea unui utilaj, dar nu a cunoscut provenienţa acestuia, iar preţul încasat l-a predat coinculpatei D.
Inculpatul R.G. arată că soluţionarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a fost soluţionată în lipsa apărătorului său ales, şedinţa de judecată a fost publică fiind încălcate disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. termenul de 5 zile, prevăzut de disp. art. 159 alin. (1) C. proc. pen. nu a fost respectat, iar de fondul cauzei inculpatul a arătat că faţă de circumstanţele sale personale poate fi cercetat şi în stare de libertate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen. arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri care să justifice privarea de libertate.
În speţă, prima instanţă a reţinut corect că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, fiind întrunite şi cerinţele art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen.
Inculpaţii recurenţi au fost arestaţi la data de 4 iunie 2010, în temeiul art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul R.G.; art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului F.D.F. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 293 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatei D.I.
În sarcina inculpatului R.G. s-a reţinut că în perioada iunie - august 2009 a înlesnit inducerea în eroare şi prejudicierea reprezentanţilor SC P. SA Aiud, SC C. SRL Mihăileşti, SC R.L.G. SRL Bucureşti şi SC P.A. SRL Cornu şi a pus la dispoziţia inculpatei Ş.M. documentele false utilizate la inducerea în eroare a părţii vătămate.
În fapt, inculpatul F.D.F. la data de 12 august 2009 a vândut fără drept unul dintre utilajele închiriate prin intermediul SC S.C. SRL de la partea vătămată SC C. SRL ca deşeu metalic către SC A. SRL Craova, deşi cunoştea provenienţa ilicită a acestuia şi a făcut demersuri pentru găsirea unor cumpărători în vederea valorificării altor utilaje, iar inculpata D.I. în cursul lunii august 2009 a valorificat un utilaj închiriat fraudulos de la partea vătămată SC C. SRL Mihăileşti, cu ajutorul inculpatului F.D.F., căreia i-a închiriat o carte de identitate a unei alte persoane, respectiv Ţ.G.D. pentru a fi folosită fără drept.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune şi, respectiv complicitate la înşelăciune este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faţă de natura şi gravitatea faptelor şi modalitatea de comitere a acestora.
De asemenea, inculpaţii au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorului T.I., inculpatul F. aducând ameninţări acestuia, iar inculpata D.I. a încercat influenţarea coinculpatei Ş.M.
Prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară pentru reaudierea martorului O.D., reaudierea învinuitului B.A.I., reaudierea inculpatului R.S.C., confruntarea inculpatului F. cu inculpata D.I., prezentarea materialului de urmărire penală.
Pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Celelalte critici formulate de inculpatul R.G. sunt nefondate.
Astfel, acestuia nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, la termenul din 30 iunie 2010 inculpatul fiind de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Deşi în partea introductivă a hotărârii se consemnează că şedinţa de judecată a fost publică, iar potrivit art. 159 alin. (2) C. proc. pen., propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu, nu sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar hotărârea nu este lovită de nulitate absolută, aşa cum susţine inculpatul R.G. prin apărător.
Aceste dispoziţii legale privind nulitatea absolută sunt aplicabile în ipoteza în care instanţa procedează la judecarea cauzei în camera de consiliu sau şedinţă secretă, încălcând prevederile art. 290 C. proc. pen. sau stabilesc că şedinţa de judecată este publică, nu şi în sens contrar, când părţilor nu li se aduce nici o vătămare.
În ceea ce priveşte termenul de 5 zile prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., acesta este un termen de recomandare şi nu de decădere, instanţa fiind legal sesizată cu propunerea de prelungire a duratei arestării preventive.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.I., F.D.F. şi R.G. împotriva încheierii nr. 11 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1974/54/2010.
Obligă recurenta inculpată D.I. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul M.J.
Obligă recurenţii inculpaţi F.D.F. şi R.G. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2708/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
