ICCJ. Decizia nr. 2716/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2716/2010
Dosar nr. 5998/1/2010
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 160b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.V. (fiul lui V. şi R.), D.F. (fiul lui F. şi E.), F.I. (fiul lui I. şi A.), H.A.I. (fiul Iui I. şi I.), S.E.T. (fiica lui G.P. şi V.), C.M.S. (fiul lui I. şi M.), HGS. (fiul lui G. şi I.), K.R. (fiul lui I. şi A.) şi M.S. (fiul Iui A. şi I.), actualmente deţinuţi în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,10 din 24 martie 2009, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.
În baza art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara au următoarele obligaţii:
- să nu depăşească limita teritorială a României decât cu aprobarea instanţei;
- să se prezinte la instanţă ori de câte ori sunt chemaţi la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1)2 C. proc. pen., a impus inculpaţilor ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara să respecte şi următoarele obligaţii:
- să nu se apropie unul de celălalt şi nici de martorii din prezenta cauză menţionaţi în rechizitoriu, respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum şi de martorii propuşi în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ş.J. şi K.R. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
- să nu se ocupe de comerţul cu ţigări.
În baza art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor impuse, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen., un exemplar al încheierii s-a comunicat I.P.J. Satu Mare, Jandarmeriei Satu Mare, Poliţiei Comunitare Porumbeşti, Halmeu, Turulung, Viile Satu Mare şi Satu Mare, Postului de Poliţie al comunei Porumbeşti, judeţul Satu Mare pentru inculpaţii M.V., D.F., F.I. şi Ş.E.T., Postului de Poliţie al comunei Halmeu, judeţul Satu Mare pentru inculpatul H.A.I., Postului de Poliţie al comunei Turulung, judeţul Satu Mare pentru inculpatul HGS., Postului de Poliţie al comunei Viile Satu Mare pentru inculpatul C.M.S., Serviciului Public Comunitar de emitere şi eliberare a paşapoartelor simple româneşti Satu Mare şi Poliţiei de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligaţiilor ce le revin inculpaţilor, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea paşapoartelor sau să ridice provizoriu paşapoartele pe durata măsurii.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Verificând, în condiţiile art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, a constatat că, prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ş.E.T., C.M.S., HGS., K.R. şi M.S., reţinându-se că sunt cercetaţi pentru constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, precum şi pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată. A fost reţinut că temei al arestării dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpaţii ar fi comis faptele reţinute în sarcina lor, precum şi faptul că infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora şi sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
Făcând o evaluare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive împotriva inculpaţilor, instanţa a apreciat că acestea au fost corect reţinute cu ocazia arestării preventive, dar au survenit modificări.
Astfel, a constatat că, urmărirea penală a fost finalizată, iar instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu. Mai mult, în cauză cercetarea judecătorească este aproape finalizată procedându-se la ascultarea detaliată a tuturor inculpaţilor din prezenta cauză, au fost audiaţi toţi martorii propuşi în acuzare (încuviinţându-se la acest termen audierea a doi martori propuşi în apărare de către inculpatul M.S.), urmând ca în cauză să se finalizeze doar expertiza financiar vamală dispusă în cauză, iar finalizarea acestei expertize, respectiv audierea martorilor propuşi în apărare, nu este împiedicată de prezenţa inculpaţilor în stare de libertate.
Pe de altă parte, natura şi gravitatea acuzaţiilor penale, aduse inculpaţilor prin rechizitoriu, nu au caracter dovedit, ca urmare a incidenţei prezumţiei de nevinovăţie, precum şi reacţia publică faţă de aceştia au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi menţinerea acesteia o anumită perioadă de timp (aproape un an şi patru luni de zile) însă, la prezentul termen, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant şi suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că eliberarea inculpaţilor ar determina o tulburare reală a ordinii publice.
În acest sens, Curtea de la Strasbourg a subliniat că existenţa şi persistenţa unor indicii serioase cu privire la vinovăţia persoanei acuzate, precum şi gravitatea infracţiunii săvârşite nu justifică, în sine, o detenţie îndelungată (cauza T. contra Franţei, 1992).
În prezenta cauză, nu există probe care să contureze previzibilitatea unei conduite conjugate şi negative a inculpaţilor, îndreptate împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât din actele cauzei nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar produce o perturbare esenţială şi substanţială a ordinii publice şi nici gradul de previzibilitate şi probabilitate a perturbărilor.
În acest context, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.
Ţinându-se seama însă de principiile penale ale gradualităţii măsurilor preventive şi ale subsidiarităţii acestora, principii reflectate din ce în ce mai consistent în practica instanţelor, pentru a oferi o garanţie suplimentară asupra bunei desfăşurări a procesului penal, pentru a impune inculpaţilor adoptarea unei conduite pozitive şi pasive în raport de ceilalţi participanţi în procesul penal şi pentru a oferi un instrument de verificare a declaraţiilor de bune intenţii ale inculpaţilor privind conduita viitoare, s-a impus ca restrângerea dreptului fundamental la libertate al inculpaţilor să fie realizat printr-o altă măsură cu un grad de ingerinţă mai scăzut, respectiv asupra dreptului la liberă circulaţie, dispunându-se faţă de aceştia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, impunându-se în sarcina acestora ca şi o obligaţie suplimentară, pe lângă cele prevăzute de art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., şi obligaţia de a nu se apropia unul de celălalt şi nici de martorii din prezenta cauză menţionaţi în rechizitoriu, respectiv C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M., A.D.V., precum şi de martorii propuşi în apărare de către inculpatul M.S., respectiv T.Ş.J. şi K.R. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, respectiv să nu se ocupe de comerţul cu ţigări.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Examinând hotărârea atacată şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului se reţine că prin rechizitoriul întocmit la data de 14 mai 2009 în Dosarul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., H.A.I. şi Ş.E.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., HGS., K.R. şi M.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B.P. şi B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.Z., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă calificată, prevăzută şi pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 5/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada septembrie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracţional coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpaţii D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., Ş.E.T., HGS., K.R., G.C. şi M.S., fiecare cu atribuţii prestabilite, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a introdus în ţară, din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de 1.194.340 pachete de ţigări, valoarea acestora fiind, conform raportului de constatare, de 1.552.453 euro.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 611/35/2009.
În ceea ce priveşte măsurile preventive dispuse faţă de inculpaţi, se constată că prin Ordonanţele emise în cauză la 24 martie 2009, inculpaţii M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S. au fost reţinuţi preventiv pe o durată de 24 ore, iar la data de 24 martie 2009 au fost prezentaţi Curţii de Apel Oradea, cu propunere de arestare preventivă.
Prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 329/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ş.E.T., C.M.S., HGS., K.R., M.S. şi G.C., reţinându-se că sunt cercetaţi pentru constituire, respectiv aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, precum şi pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată.
Au fost reţinute ca temeiuri ale arestării dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpaţii ar fi comis faptele reţinute în sarcina lor, precum şi faptul că infracţiunile pentru care aceştia sunt cercetaţi sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora şi sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă şi în prezent şi impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 5 parag. 1 din Convenţia Europeană „nici o persoană nu poate fi lipsită de libertate".
Tot Convenţia prevede, însă că „este posibilă arestarea unei persoane în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În legislaţia română, arestarea preventivă poate fi luată doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. şi dacă sunt întrunite cerinţele art. 143 C. proc. pen.
În cauză, cercetarea inculpaţilor în stare de arest a fost determinată de incidenţa temeiului de drept prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este de actualitate şi se exprimă prin natura infracţiunilor presupus săvârşite de inculpaţi (două infracţiuni grave, una de contrabandă calificată, iar alta constând într-o formă de criminalitate organizată), prin numărul mare de acte materiale săvârşite de componenţii acestei grupări, prin valoarea de peste 2 milioane de euro a ţigărilor provenite din contrabandă, prin numărul mare de participanţi, precum şi prin atragerea în componenţa grupului infracţional a unui ofiţer de poliţie şi a unor subofiţeri ai poliţiei de frontieră, persoane care prin natura atributelor funcţiilor deţinute erau învestite într-o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, cu rol primordial în aplicarea legii.
Condiţiile art. 143 C. proc. pen. se referă la existenţa probelor sau a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
În cauză, se constată că există indicii, obţinute prin intermediul mijloacelor de probă, cu respectarea dispoziţiilor legale pentru obţinerea acestora, care conduc la existenţa unor bănuieli legitime că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până în prezent, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice (volumele IV-X dosar urmărire penală), procesele-verbale de percheziţie, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, raportul de constatare întocmit de specialistul vamal din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi până în prezent în cadrul cercetării judecătoreşti, rezultă, în esenţă, că în cursul anului 2008, inculpatul M.V. a iniţiat şi coordonat un grup infracţional organizat, care acţiona pe raza judeţului Satu Mare, cu precădere în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localităţilor Porumbeşti şi Halmeu, având ca scop săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu ţigări provenite din Ucraina, pentru a obţine în mod direct un beneficiu financiar.
Din grup făceau parte D.F., F.I., B.P., B.V., H.A.I. şi Ş.T., aceştia având rolul de a introduce în ţară ţigări prin contrabandă, de la linia de frontieră româno-ucraineană, unde erau aduse de cetăţeni ucraineni, respectiv de a le transporta şi depozita în diverse locuri din zona Halmeu-Porumbeşti.
De aici, ulterior, ţigările erau transportate fie de către B.Z., fie de către C.M. în alte locuri (depozite) din judeţul Satu Mare, acestea fiind pe urmă încărcate în mijloace mari de transport (tiruri, autocamioane) de către cumpărători, în vederea vânzării acestora fie în alte judeţe din ţară, fie, cu precădere, în alte state U.E.
Grupul infracţional era sprijinit de HGS., K.R. şi G.C., toţi agenţi de poliţie de frontieră din cadrul I.J.P.F. Satu Mare, care, cu intenţie îşi încălcau atribuţiile de serviciu, oferind cu regularitate liderului grupului, M.V., sau altor membri ai grupării, contra cost, informaţii despre securizarea liniei de frontieră şi despre dispozitivul de pază. Aceşti agenţi ai poliţiei de frontieră asigurau protecţia activităţii grupului, precum şi suportul informaţional legat de modul de organizare şi desfăşurare a pazei frontierei de stat, prin furnizarea de informaţii membrilor grupării infracţionale în legătură cu zilele, orele şi locurile de la frontieră prin care se puteau introduce prin contrabandă în România ţigări din Ucraina, fără nici un fel de riscuri.
La acest grup infracţional a aderat şi oferit sprijin concret şi M.S. – subinspector în cadrul I.J.P. Satu Mare, coordonator al Compartimentului Urmăriţi, afin (cumnat) al liderului M.V. care, cunoscând provenienţa ilicită a ţigărilor, s-a implicat în transportarea şi plasarea unor cantităţi de ţigări către diverşi cumpărători. De asemenea, acesta a transportat sume importante în lei şi valută, pentru M.V., pentru plata furnizorilor de ţigări din Ucraina.
În cauză, există, aşadar, motive plauzibile de a bănui că inculpaţii au săvârşit faptele ce li se reţin în sarcină.
În raport de această activitate complexă, bine organizată şi structurată, de mare anvergură, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile iniţiale, de fapt şi de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care subzistă şi în prezent.
Împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată şi că în faza de judecată s-a procedat la audierea inculpaţilor şi a martorilor din lucrări nu a condus la modificarea temeiurilor de drept şi de fapt care au stat la baza luării măsurii preventive.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se menţin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa, în parte, încheierea din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, iar în baza art. 3002 C. proc. pen. cu referire la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., va menţine starea de arest a inculpaţilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009, privind pe inculpaţii M.V., D.F., F.I., H.A.I., Ş.E.T., C.M.S., HGS., K.R. şi M.S.
Casează în parte încheierea atacată numai în ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de înlocuire, în baza art. 160b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S.
Înlătură din încheierea recurată aplicarea dispoziţiilor art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1)1, art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1)2 şi art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen. prin care s-a stabilit respectarea mai multor obligaţii de către inculpaţii mai sus menţionaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.
Sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S., se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Onorariul interpretului de limba maghiară pentru inculpata Ş.E.T. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4633/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
