ICCJ. Decizia nr. 2525/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2525/2010
Dosar nr. 497/32/2009
Şedinţa publică din 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 de la 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 497/32/2009 a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub numărul 497/32/2009, petentul a solicitat instanţei revizuirea sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În motivarea cererii, revizuientul petent a arătat că instanţa de recurs care a exercitat controlul judiciar asupra sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, nu a avut posibilitatea examinării efective a cauzei, întrucât la Dosarul penal 584/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu erau depuse actele de cercetare penală referitoare la patru plângeri pe care petentul P.I. le-a formulat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că cererea de revizuire formulată de petentul P.I. este inadmisibilă.
Analizând conţinutul prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., cât şi din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, a rezultat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţiona fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridice de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive a rezultat, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile […] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
De altfel, această interpretare a legii a fost împărtăşită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe, a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză de petentul P.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul P.I., criticând-o, arătând în scris că dacă Poliţia mun. Oneşti, judeţul Bacău, ar fi comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu cererea acestuia înregistrată sub nr. 584/P/20888 O.D.C.P. 4923 din data de 13 mai 2008, Dosarele de cercetare penale nr. 342609 din 29 aprilie 2008 pentru infracţiunile făptuite în ziua de 24 aprilie 2008; nr. 342613 din 05 mai 2008 pentru infracţiunile făptuite în ziua de 25 aprilie 2008 şi nr. 342624 din 05 mai 2008 pentru infracţiunile făptuite în ziua de 1 mai 2008, cât şi procesul-verbal de consemnare al plângerii făcute telefonic la S.N.A.U. 112 pentru infracţiunile făptuite în ziua de 5 mai 2008, plângere la care organele de cercetare ale Poliţiei Oneşti, judeţul Bacău nu au mai făcut cercetarea la faţa locului, intimata, fosta soţie P.C. şi complicii, ar fi trebuit să-şi ispăşească pedeapsa, potrivit legii, după faptele comise.
Recurentul petiţionar a mai menţionat că Poliţia Oneşti, judeţul Bacău a trimis în locul dosarelor de cercetare susmenţionate, dosare din care a reieşit fătă putinţă de tăgadă infracţiunile comise de intimată şi complicii acesteia, o simplă adresă înregistrată în 26 mai 2008, în care s-a arătat că A.N. au făptuit spargerile şi furturile din zilele de 24 aprilie 2008, 25 aprilie 2008 şi 01 mai 2008, chiar dacă din declaraţiile făptuitorilor, date în faţa aceloraşi organe de cercetare, aceştia recunoşteau faptele comise. Mai mult Dosarele nr. 1103/P/2008 şi 1164/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, judeţul Bacău, dosare care nu sunt de competenţa acestui parchet ele au fost conexate unui dosar care nu avea nimic comun cu faptele comise, nu li s-a dat niciodată o rezoluţie a procurorului şi nu au ajuns la nici o instanţă.
La Dosarul penal nr. 584/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 01 august 2008, dată la care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dat rezoluţia nr. 603/II/2/2008 nu se găseau decât declaraţia făptuitoarei în care nu mai recunoştea, de această dată, niciuna din faptele comise, declaraţia ginerelui făptuitoarei, numitul B.C., complice la toate cele 4 spargeri şi furturi, inclusiv faptul că i-a fost copiat din calculatorul proprietate personală, documente personale şi ale societăţii la care este acţionar unic. Întrucât la Dosarul penal nr. 584/P/2008 nu existau nici măcar unui din cele 3 dosare de cercetare penală ale Poliţiei Oneşti, dosare arătate mai sus, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, datorită lipsei probelor, a dispus respingerea plângerii petiţionarului.
La plângerea pe care a adresat-o Curţii de Apel Bacău, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., înregistrată în Dosarul penal nr. 549/32/2008, prin sentinţa penală nr. 169 din 13 noiembrie 2008 datorită lipsei probelor la dosar s-a hotărât respingerea plângerii sale, ca nefondată.
În termen legal a formulat recurs la data de 21 noiembrie 2008 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Dosar înregistrat sub nr. 624/32/2008. A învederat faptul că abia în luna ianuarie 2009 a reuşit, după numeroase cereri, atât la Poliţia Oneşti, cât şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, judeţul Bacău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reuşit să intre în posesia copiilor după cele 3 dosare de cercetare penală ale Poliţiei Oneşti, respectiv Dosarele de cercetare nr. 342609, 342613 şi 342624.
La termenul din 16 februarie 2009, data când s-a judecat recursul său, a depus instanţei copii după 40 de file din dosarele de cercetare menţionate mai sus.
Pentru că pronunţarea s-a dat în aceeaşi zi, neexistând posibilitatea studierii temeinice a actelor depuse, instanţa numai în baza actelor existente la dosar a respins, ca nefondat, recursul prin Decizia nr. 534 din 16 februarie 2009, decizie în care nu se vorbeşte nimic despre cele 3 dosare de cercetare depuse la termenul din 16 februarie 2009.
În temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a formulat cerere de revizuire, cerere care se acceptă şi care se înregistrează ca Dosar penal nr. 2671/1/2009, iar prin sentinţa penală nr. 953 din 1 mai 2009 a fost admisă cererea de revizuire şi a trimis-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru completarea cercetărilor în temeiul noilor probe administrate şi trimiterea dosarului instanţei în vederea începerii urmăririi penale faţă de învinuita P.C. şi complicii acesteia pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. (2), art. 209 alin. (1) lit. a) şi art. 218 alin. (1) C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în rezoluţia nr. 704/III/6/2009 din 26 august, cu bună ştiinţă, încearcă tot felul de justificări în care a arătat că revizuirea nu se justifică, însă nu a analizat şi nu se vorbeşte nimic de probele noi depuse la Dosarul penal 584/P/2008 şi trimise acestui parchet de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în data de 12 august 2009.
Curtea de Apel Bacău a înregistrat Dosarul sub nr. 497/32/2009 şi cu termen de judecată la data de 01 octombrie 2009, dar pentru a nu lua cunoştinţă de termen, citaţia din 08 septembrie 2009 a fost trimisă la adresa din Oneşti, judeţul Bacău, locuinţa proprietate personală, din care a fost alungat în data de 10 mai 2008 şi nu a fost citat la adresa, pe care a nominalizat-o pentru corespondenţă în toate actele, din data de 10 mai 2008 şi anume: P.I. municipiul Roman, judeţul Neamţ (art. 177 alin. (2) C. proc. pen.). Această adresă pentru corespondenţă este specificată şi în cererea de revizuire nr. 704/III/6/2009 din 26 august 2009, transmisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Curţii de Apel Bacău, în data de 07 septembrie 2009.
Instanţa, cu toate că era lipsă de procedură, întrucât intimata nu a fost citată (fila 4 din Dosar nr. 497/32/2009), judecă cauza şi prin sentinţa penală nr. 136 din 01 octombrie 2009, fără o motivare reală şi fără a analiza probele din dosar, a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Mai mult şi comunicarea acestei hotărâri s-a făcut tot la adresa la care nu a mai locuit din 10 mai 2008.
La data de 03 noiembrie 2009 a trimis o adresă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care solicita comunicarea stadiului cercetărilor din Dosarul penal nr. 584/P/2008, urmare a noilor probe depuse de petiţionare la dosar, copiile după Dosarele de cercetare ale Poliţiei Oneşti nr. 342609, 342613 şi 342624, copii care le-au fost trimise de I.C.C.J. în data de 11 mai 2009. Nici până la data de astăzi nu i s-a răspuns de către parchet la cerere.
În data de 22 aprilie 2010 a fost în audienţă la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a afla stadiul Dosarului nr. 584/P/2008 în contextul noilor probe. Abia la aceasta dată a aflat că dosarul a fost trimis din data de 07 septembrie 2009 ora 14,00 Curţii de Apel Bacău, dar la parchet nu i s-a spus la ce nr. s-a înregistrat, cu toate că aveau copie după înregistrarea la Curtea de Apel Bacău.
Tot la aceeaşi dată, mergândla Arhiva Curţii de Apel Bacău a aflat că Dosarul are nr. 497/32/2009 şi că a fost judecat în data de 01 octombrie 2009. A formulat imediat cerere pentru a i se înmâna o copie a dosarului, dosar care conţine 8 file şi astfel a luat cunoştinţă de ilegalitatea comisă, atât de judecată, cât şi de salariatul din cadrul arhivei care are ca sarcină de serviciu citarea părţilor şi comunicarea hotărârilor. Faţă de cele prezentate consideră că hotărârea este netemeinică şi nelegală drept care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi aplicarea corectă a legii.
La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul revizuient P.I., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Fiind întrebat de către instanţă la ce dată i-a fost comunicată hotărârea, recurentul revizuient a precizat că nu mai locuia de 2 ani la acea adresă, pentru comunicarea actelor indicând o căsuţă poştală. Totodată, a depus înscrisuri, constând în plângerile sale, care nu există la dosar şi alte înscrisuri, aflate la filele 12-56 dosarul Înaltei Curţi.
Recurentul revizuient, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea ordonanţelor şi restituirea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, susţinând că nu s-au efectuat cercetări, deşi documentele depuse la acest termen ar fi suficiente pentru începerea urmăririi penale.
Reprezentantul M.P. a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul revizuient, arătând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi supusă acestei căi extraordinare de atac.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar P.I. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect şi motivat, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Astfel, prima instanţă a examinat conţinutul dispoziţiilor art. 394 alin. (1), alin. (2) - (4) C. proc. pen. referitoare la cazurile de revizuire şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultând că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
De asemenea, prima instanţă a evidenţiat că soluţiile pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. ce se pot pronunţa de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului netrimitere în judecată, nu pot echivala cu o rezolvare a fondului cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penală.
Totodată, prima instanţă a mai făcut referiri la art. 129 din Constituţia României, arătând că nu a fost reglementată prin lege posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., făcând şi o judicioasă aplicare a Deciziei nr. 17 din 19 martie 2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 169 de la 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 624/32/2008, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.I. în contradictoriu cu intimata P.C., împotriva rezoluţiei din 1 august 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 603/II/2/2008, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost declarat recurs de către petiţionatul P.I., ce a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 534 de la 16 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 624/32/2008.
Petiţionarul P.I. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei mai sus arătate, pe care a adresat-o direct instanţei de judecată, iar prin sentinţa nr. 953 din 11 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2671/1/2009, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost trimisă cererea de revizuire formulată de revizuientul P.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În concluziile cu nr. 704/III/6/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dispoziţiile art. 401 şi urm. C. proc. pen., a făcut referiri la hotărârile pronunţate în cauză, la motivele cererii de revizuire formulate de petiţionar, la Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, solicitând respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 534 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.I., fiind respinsă, ca inadmisibilă prin sentinţa penală ce face obiectul prezentului recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEîn Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, ce a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 542 din 17 iulie 2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
În considerentele deciziei mai sus arătate, s-a reţinut că „…or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile […[ pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Or, în prezenta cauză, în condiţiile mai sus arătate, petiţionarul P.I. a formulat cerere de revizuire împotriva unei sentinţe penale definitive prin care a fost pronunţată o soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., asupra plângerii formulate de petiţionar împotriva unei rezoluţii prin care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, respectiv, prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal şi cum prin lege nu a fost reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că prima instanţă, prin soluţia de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiţionarul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a pronunţat o soluţie cu respectarea legii, printr-o corectă aplicare a Deciziei nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M. Of. menţionat.
Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate de recurentul petiţionar, în recurs cu privire la apărări formulate pe fond, având în vedere că inadmisibilitatea unei cereri, iar în contextul cauzei a cererii de revizuire reprezintă un impediment legal în examinarea oricăror apărări care vizează fondul cauzei.
Astfel, în raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră sentinţa pronunţată de prima instanţă, în prezenta cauză, ca fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.I. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.I. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2616/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
