ICCJ. Decizia nr. 3069/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3069/2010
Dosar nr. 205/46/2010
Şedinţa publică din 08 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/ F din 23 martie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C., împotriva rezoluţiei din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată în Dosarul nr. 161/P/2009.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petentul să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
La data de 16 februarie 2010, pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată plângerea formulată de petiţionarul P.C. împotriva rezoluţiei nr. 161 /P/2009 din 23 octombrie 2009, prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii l.I. - executor judecătoresc, C.D. şi OG - primarul şi, respectiv, secretarul primăriei B.N., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 din acelaşi cod. In motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că rezoluţia este nelegală, întrucât executorul judecătoresc reclamat a efectuat o executare abuzivă, fără a deţine un act care să legitimeze această executare silita. În continuare, petiţionarul a menţionat că făptuitorul nu a respectat dispoziţiile sentinţei civile nr. 6109/2001, însuşindu-şi banii rezultaţi din vânzarea la licitaţie a bunurilor sale.
Mai mult chiar, a fost instituită poprire asupra pensiei petentului, fiindu-i reţinută lunar acestuia suma de 1.500 lei.
Ceilalţi doi făptuitori, primar şi secretar ai primăriei, au fost acuzaţi că au vândut, în baza actului de adjudecare, toată averea rămasă de pe urma bunicii sie.
În susţinere, petiţionarul a depus acte în copii xerox, respectiv: soluţia pronunţată de procurorul general al parchetului, adresa din 03 octombrie 2007 a Prefectului judeţului Argeş, adresa din 11 februarie 2008 a Casei Judeţene de pensii Argeş, răspunsul CEC Bank din 11 martie 2009 la solicitarea petiţionarului, actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc l.I., hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţele civile, testamentul întocmit de numita M.C. şi un act de donaţie întocmit în formă autentică de către testatoare.
A fost ataşat dosarul parchetului, petentul a depus un memoriu, însoţit de acte doveditoare (f. 28 - 42).
Analizând lucrările şi materialul din dosarul cauzei, cum şi înscrisurile noi prezentate, aşa cum impun exigenţele art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea a constatat că plângerea este neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin plângerea penală înregistrată la data de 07 aprilie 2009, persoana vătămată P.G.C. a solicitat punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a făptuitorilor: l.I. - executor judecătoresc, C.D. - primarul comunei Beleţi Negreşti şi OG - secretar al primăriei, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals şi uz de fals.
Întrebată fiind de procuror în legătură cu aceste acuzaţii, persoana vătămată a arătat că primul intimat a executat silit o hotărâre judecătorească de partaj şi a pus-o în posesie pe fosta sa soţie asupra bunurilor mobile ce i-au revenit acesteia, iar prin actul de adjudecare s-a adjudecat definitiv în favoarea creditoarei Ş.M. jumătate din casa de locuit, cu anexe şi teren intravilan în suprafaţă de 616 m.p.
Deşi executorul judecătoresc urma să-i elibereze persoanei vătămate suma de 8.146 lei rămasă după distribuirea preţului la licitaţie, acesta nu a respectat dispoziţiile legale în materie, aşa încât aceasta s-a adresat instanţei civile, chemând-o în judecată pe creditoare, pentru a fi obligată să-i predea suma de bani rămasă în urma executării silite.
Instanţa l-a obligat pe executor să-i remită banii respectivi, iar fapta acestuia din urmă constituie, în opinia reclamantului, un abuz în serviciu.
După efectuarea actelor premergătoare, potrivit art. 224 din C. proc. pen., procurorul a constatat că faptele reclamate nu există, aşa încât a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În rezoluţia nr. 161/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti - atacată prin plângerea ce a făcut obiectul prezentei cauze - s-a reţinut că, la cererea creditoarei Ş.M., au fost înfiinţate mai multe popriri asupra sumei de 8.146 lei, deţinute de debitorul P.C. la terţul poprit C.E.C, pentru realizarea altor creanţe rezultate din hotărâri judecătoreşti definitive.
În cazul în care debitorul s-ar fi considerat neîndreptăţit prin înfiinţarea mai multor popriri asupra banilor respectivi, el avea posibilitatea să formuleze contestaţie la executare.
Procurorul a mai observat că sentinţa civila nr. 623 din 21 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în Dosarul nr. 2047/277/2008 nu este definitivă şi, ca atare, ea nu poate constitui titlu executoriu.
S-a concluzionat că executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legale în materie, chiar dacă ulterior a intervenit o hotărâre judecătorească prin care el a fost obligat la plata sumei de bani rămasă după executarea silită; această hotărâre nu a fost pronunţată ca urmare a promovării de către debitor a unei contestaţii la executare, astfel încât faptele reclamate s-a constatat că nu există.
Cei doi angajaţi ai primăriei nu au avut nici un fel de participaţie, chiar persoana vătămată precizându-şi plângerea, prin declaraţia dată în faţa procurorului, în sensul că reclamaţia sa îl vizează doar pe executorul judecătoresc.
Nemulţumit de soluţia dată de procuror, petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei sale, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Plângerea sa a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia nr. 897/II/2/2009, pe motiv că actele premergătoare efectuate de procuror fundamentează soluţia adoptată de acesta, prin ele fiind lămurite toate aspectele reclamate de persoana vătămată cu privire la executorul judecătoresc.
S-a precizat de către procurorul general că făptuitorul a respectat dispoziţiile titlurilor executorii pronunţate de instanţe şi nu se poate spune că acesta ar fi refuzat sa-i restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au fost consemnaţi la C.E.C. - pe numele său şi i-a fost comunicată măsura luată.
Nici redistribuirea sumei menţionate pentru acoperirea altor creanţe ale creditoarei nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, chiar în eventualitatea în care se apreciază că în acest mod ar fi fost încălcate anumite dispoziţii legale, întrucât nu a fost dovedită reaua-credinţă a celui în cauză.
În ceea ce-i priveşte pe numiţii C.D. şi OG, s-a constatat că aceştia nu au participat în nici un mod la faptele descrise în plângerea penală.
Din examinarea probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că, după desfacerea căsătoriei dintre petiţionarul P.C. şi numita P.M., dispusă prin sentinţa civilă nr. 5285/1997 a Judecătoriei Piteşti (f. 33 dosar parchet), fosta soţie a petentului a promovat acţiune în partajarea bunurilor comune, iar prin sentinţa civilă nr. 6109 din 11 iulie 2001 Judecătoria Piteşti a admis în parte acţiunea, sistând comunitatea de bunuri a soţilor (f. 27 - 30 dosar parchet).
După rămânerea definitivă a acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, creditoarea Ş.M. s-a adresat Biroului executorului judecătoresc,solicitându-i acestuia punerea în executare silită imobiliară.
La data de 10 mai 2004, debitorul P.C. s-a opus executării, prin ameninţări grave îndreptate împotriva executorului judecătoresc, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa penală nr. 39/2005 a Judecătoriei Topoloveni (f. 47 -50 şi 54 - 56), prin care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente comise la acea data, de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
La data de 18 aprilie 2005, în urma vânzării la licitaţie publică a părţii din imobil proprietatea debitorului, a fost întocmit actul de adjudecare din 18 aprilie 2005, prin care s-a declarat adjudecatar definitiv creditoarea Ş.M. (f. 21).
După distribuirea preţului licitaţiei, a rămas suma de 8.146 lei, pe care intimatul l.I. a consemnat-o la CE.C, cu recipisa din 19 august 2005, la dispoziţia debitorului urmărit, înştiinţându-l pe acesta.
Ulterior, la cererea creditoarei Ş.M. au fost înfiinţate mai multe popriri asupra sumei de 8.146 lei deţinute de debitor la C.E.C, pentru realizarea altor creanţe rezultate din hotărâri judecătoreşti, după îndeplinirea procedurilor premergătoare.
Nemulţumit de măsura dispusă de executor, debitorul s-a adresat instanţei civile cu o acţiune prin care a solicitat a fi obligat, împreună cu creditoarea, să-i predea banii rămaşi după executarea silită.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 21 aprilie 2009 Judecătoria Pătârlagele l-a obligat pe intimatul l.I. să-i remită reclamantului suma de 8.146 lei, rămasă după executarea silită. Hotărârea fiind supusă recursului. In considerentele acestei sentinţe, judecătorul fondului a constatat că într-adevăr executorul judecătoresc l-a somat pe reclamant să se prezinte de urgenţă pentru a ridica banii, prin scrisoare recomandată, iar potrivit menţiunilor înscrise în dovada de primire acesta a primit personal comunicarea şi a semnat.
Cum însă reclamantul a negat aceste aspecte, iar anterior el fusese evacuat din imobilul ce-i aparţinuse, s-a dedus că nu ar fi putut, în fapt, să dea curs somaţiei şi să ridice banii consemnaţi pe numele său la C.E.C.
Acest viciu de procedură, pe care instanţa l-a constatat, nu a putut atrage în nici un caz răspunderea executorului pentru faptele reclamate, ce presupun, aşa cum de altfel şi procurorul a reţinut, a se face dovada că intimatul executor judecătoresc ar fi acţionat cu ştiinţă spre a vătăma interesele legitime ale petiţionarului.
De aceea, în mod judicios s-a apreciat că nu există infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, şi nici aceea de fals intelectual şi uz de fals, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că s-a constatat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, fiind menţinută, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin respingerea ca nefondată a plângerii.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul P.G.C.
La termenul de astăzi 08 septembrie 2010, recurentul petiţionar s-a prezentat la instanţă susţinându-şi recursul şi depunând înscrisuri în susţinerea acestuia.
Criticile recurentului au reluat în esenţă motivele invocate în plângerea iniţială.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, Înalta Curte, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că soluţia procurorului dispusă prin rezoluţia din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 161 /P/2009, este legală şi temeinică, şi în mod corect instanţa de fond a menţinut rezoluţia atacată.
Înalta Curte, constată că, pe baza probelor legal administrate în faza actelor premergătoare, cei doi angajaţi ai primăriei, C.D. şi OG, nu au avut nici un fel de participaţie, chiar persoana vătămată precizându-şi plângerea, prin declaraţia dată în faţa procurorului, în sensul că reclamaţia sa îl vizează doar pe executorul judecătoresc.
Cu privire la intimatul l.I., executor judecătoresc, în mod corect s-a reţinut că făptuitorul a respectat dispoziţiile titlurilor executorii pronunţate de instanţe şi nu se poate afirma că acesta ar fi refuzat sa-i restituie persoanei vătămate suma de 8.146 lei, atâta vreme cât banii au fost consemnaţi la C.E.C - pe numele său şi i-a fost comunicată măsura luată.
Nici redistribuirea sumei menţionate pentru acoperirea altor creanţe ale creditoarei nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, chiar în eventualitatea în care s-ar fi apreciat că în acest mod ar fi fost încălcate anumite dispoziţii legale, întrucât nu a fost dovedită reaua-credinţă, cu care acesta ar fi acţionat în cauză.
În consecinţă, s-a apreciat că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a putut fi reţinută în sarcina sus-numiţilor infracţiunile reclamate, întrucât fapta nu exista.
Materialul probator administrat de procuror fiind concludent, verificându-se toate aspectele, astfel că nu s-a putut stabili că intimaţii l.I., C.D. şi OG au săvârşit infracţiunile reclamate.
De altfel, criticile recurentului petiţionar, reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală iniţială şi au făcut obiectul analizei primei instanţe, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul petiţionar la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 35/ F din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 482/2010. Penal → |
|---|
