ICCJ. Decizia nr. 439/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 439/2010
Dosar nr. 19068/3/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 402 din data de 10 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul parchetului din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.R., zis M., fiul lui I. şi C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 90 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2005 la 17 august 2005 şi de la 06 mai 2008 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea cantităţilor de 0,29 grame heroină şi 0,08 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, predate la camera corpuri delicte a I.G.P. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 20 mai 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în cont, deschise la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar tribunalul Bucureşti.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 06 mai 2008, inculpatul a vândut martorului denunţător cu identitate protejată S.M. 3 doze de heroină contra sumei de 200 lei şi a deţinut o doză de heroină în vederea consumului propriu, fără drept.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul D.M.R.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Soluţia primei instanţe este netemeinică deoarece pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanţele personale şi de faptul că a recunoscut şi regretă fapta comisă, cooperând cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 144 din data de 22 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinţei penale nr. 402 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 7 ani închisoare compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală;
- pedeapsa de 7 ani închisoare compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. şi pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului D.M.R. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 80 C. pen. de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul executând în final 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare astfel stabilită cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.M.R. şi a dedus prevenţia de la data de 26 mai 2005 la 17 august 2005 şi de la data de 06 mai 2008 la zi. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a manifestat un rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpat şi a reţinut judicios vinovăţia acestuia în concordanţă cu probele administrate.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în mod judicios s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., însă prima instanţă a dat o eficienţă juridică corespunzătoare acestor circumstanţe doar la stabilirea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) şi fără a le da aceeaşi eficienţă juridică, prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special şi pentru a doua infracţiune, art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Ca urmare, reţinându-se în favoarea inculpatului în mod corect şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. urmează ca acestora să li se dea o eficienţă juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special şi pentru cea de-a doua infracţiune reţinută în mod legal în sarcina sa.
Critica formulată în cauză de către inculpat nu este nefondată, în raport de persistenţa infracţională manifestată de acesta în comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trafic de droguri de mare risc, se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate, care a fost legal stabilit sub minimul special, cuantum care este de natură a realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, inculpatul D.M.R., a formulat în termen legal, recurs, depunând în acest sens şi un memoriu cu motive de recurs, aflat la filele 22-25 dosar.
Inculpatul-recurent critică soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca fiind nelegală şi netemeinică invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, a solicitat a se reţine dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cele ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi să fie redusă pedeapsa aplicabilă pentru infracţiunile săvârşite, mai ales că a contribuit recurentul la identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei de la care a procurat drogurile.
În continuarea susţinerii criticilor formulate se solicită reinterpretarea criteriilor de individualizare a pedepsei şi acordarea unei eficienţe sporite aplicării dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. pe motiv că a avut o comportare sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal, având în vedere şi modalitatea de săvârşire a faptei care indică un pericol social concret scăzut, că a avut calitatea de cumpărător exclusiv în vederea consumului de droguri şi că suferă de o boală gravă incurabilă din cauza căreia în penitenciar nu poate beneficia de zile lucrate conform prevederilor art. 59 alin. (2) C. pen.
Recursul formulat de inculpatul D.M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. combinate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (1) C. proc. pen. şi 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, la individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, datele personale ale inculpatului (recidivist postcondamnatoriu, condamnat anterior pentru o infracţiune de acelaşi gen) şi toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Trebuie însă avute în vedere la individualizarea pedepselor atitudinea sinceră a inculpatului, încercările sale repetate de a colabora cu organele de cercetare penală pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc, starea de boală a acestuia.
Chiar dacă denunţurile sale nu au fost încă materializate, tribunalul a ţinut cont la individualizarea pedepselor de declaraţiile inculpatului referitoare la numitul C. de la care a cumpărat drogurile predate denunţătorului, dar şi de recunoaşterea acestuia de pe planşă foto în dosarul în care a fost trimis în judecată inculpatul N.A.M. - zis C. Reţinând aceste circumstanţe personale în favoarea inculpatului, în contextul împrejurărilor în care a comis faptele, scopului acestora şi urmărilor produse, instanţa a apreciat că este suficientă şi necesară o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Cum ambele infracţiuni au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere aplicate anterior inculpatului prin sentinţa penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare, tribunalul a dispus revocarea acestei suspendări şi executarea în întregime a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare - pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce vor fi aplicate în cauză.
Cum infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente, tribunalul a contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară aplicată în cauză.
Urmează, având în vedere toate aceste aspecte ca Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul formulat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 144/ A din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2008 la 5 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 528/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
