ICCJ. Decizia nr. 4633/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4633/2010
Dosar nr. 10561/1/2010
Şedinţa publică din 24 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj în temeiul art. 139 C. proc. pen. şi art. 1451 C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului L.M.S. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatului i s-au impus următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliţia Municipiului Timişoara conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori este chemat;
c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se apropie de persoanele vătămate, părţile civile şi de martorii din prezenta cauză şi să nu comunice direct sau indirect cu nici unul dintre aceştia.
S-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi ţara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în acest moment că în cauză condiţia impusă de art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu privire la ";existenţa probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică"; nu mai subzistă, iar restul temeiurilor avute în vedere la momentul arestării, respectiv temeiurile prev. de art. 148 lit. b) - e) C. proc. pen. nu-şi mai găsesc aplicabilitatea, nemaifiind de actualitate, trecând mai bine de 2 ani de la momentul luării măsurii arestării preventive.
În primul rând, condiţia ";pericolului pentru ordinea publică"; solicitat de lege a fost apreciat până în acest moment ca fiind dat de gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul şi de rezonanţa în rândul opiniei publice, determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoana asupra căreia planează astfel de acuzaţii este cercetată în stare de libertate.
Instanţa apreciază că, dată fiind scurgerea unui interval de timp de mai mult de 2 ani din momentul comiterii faptelor de care este acuzat inculpatul şi până în prezent, ";pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a diminuat. Sintagma conţinută în cuprinsul textului legal menţionat anterior presupune existenţa unor riscuri de natură a pune în primejdie funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg atât din circumstanţele reale ale cauzei, cât şi din cele personale privindu-l pe inculpat şi care în prezent nu mai sunt reliefate.
Instanţa a reţinut că durata arestării preventive a inculpatului este de 2 ani şi 4 luni (arestat preventiv la data 16 august 2008 prin Încheierea nr. 3/2008 a Curţii de Apel Cluj) şi doar acuzaţia săvârşirii unor infracţiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăşi o lungă perioadă de arestare preventivă. De asemenea, instanţa va avea în vedere şi faptul că inculpatul a fost audiat, procedându-se totodată la demararea cercetării judecătoreşti, fiind audiate majoritatea părţilor vătămate, iar celelalte părţi vătămate, deşi au fost citate şi încunoştinţate în mod legal despre necesitatea prezentării lor în faţa instanţei în vederea audierii, acestea au lipsit de la termenele de judecată fixate. Mai mult, s-au audiat în jur de 40 de martori astfel că s-a diminuat şi riscul de a influenţa în vreun fel cercetarea judecătorească.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul admiterii cererii formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara.
În motivarea recursului, se arată de către parchet că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugere şi alterarea mijloacelor de probă, a utilizat la săvârşirea infracţiunilor de fals instrumente constând în ştampile falsificate, a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 73/P/2008 din 3 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
- înşelăciune în convenţii prin calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen. (cu un prejudiciu de peste 1 milion euro)
- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2008, în temeiul art. 148 lit. b) - f) C. proc. pen.
În mod neîntemeiat prima instanţă a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, chiar dacă de la arestarea inculpatului a trecut un interval de timp de circa 2 ani şi 4 luni.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că inculpatul a fost trimis în judecată, între altele, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sancţionate de legiuitor cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În cauză există probe şi indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol nu a dispărut prin trecerea unei perioade de timp, având în vedere gravitatea şi natura faptelor presupus a fi comise de inculpat, forma continuată a acestora, prejudiciul ce se reţine că a fost produs de circa 1.000.000 de euro, rezonanţa socială negativă produsă prin faptele inculpatului, numărul mare de persoane prejudiciate de către inculpat constituite părţi civile.
Pe de altă parte în cauză nu au fost audiate toate părţile civile şi toţi martorii din rechizitoriu, existând temerea că inculpatul ar încerca să exercite presiuni asupra persoanelor vătămate sau să încerce înţelegeri frauduloase de acestea.
Din actele dosarului, rezultă că la data de 29 februarie 2008, inculpatul, prin intermediul unui apropriat al său, i-a atras atenţia părţii vătămate P.L. că dacă nu-şi retrage plângerea penală depusă la data de 30 ianuarie 2008, aceasta nu-şi va mai primi bani.
Inculpatul a agresat-o fizic pe martora C.N., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat 3 - 4 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal şi i-a distrus actele cu care s-a prezentat la sediul firmei pentru a-şi recupera banii.
Pentru a se asigura desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, se impune privarea de libertate a inculpatului, nefiind depăşită durata unui termen rezonabil al detenţiei preventive, avându-se în vedere complexitatea cauzei.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa în totalitate încheierea recurată şi, rejudecând va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara formulată de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin care s-a admis cererea inculpatului L.M.S. de înlocuire a măsurii arestării preventive, pronunţată în Dosarul nr. 1836/33/2008.
Casează încheierea recurată şi, rejudecând:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul L.M.S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4630/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2716/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
