ICCJ. Decizia nr. 2720/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2720/2010
Dosar nr. 7167/233/2008
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 507R din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul F.M. împotriva Încheierii din 07 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galaţi.
Recurentul a fost obligat să plătească 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 7167/233/2008, a fost respinsă cererea formulată de petentul F.M. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 C. pen., apreciindu-se că aceasta nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul F.M., susţinând că excepţia este admisibilă şi că se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
Cu ocazia judecării recursului declarat, la termenul din 07 aprilie 2010, petentul F.M. a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, aceea a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţie pe care instanţa de recurs nu a primit-o favorabil, pentru ca ulterior, prin Decizia penală nr. 186 din 15 aprilie 2010, să respingă ca nefondat şi recursul declarat de petentul F.M. împotriva Încheierii de şedinţă din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galaţi.
În continuare, petentul F.M. a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galaţi din 07 aprilie 2010, prin care cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu a fost admisă.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată este apreciată ca inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Acelaşi text de lege dispune că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare şi că recursul se judecă în termen de 3 zile.
Din cele mai sus-expuse rezultă că rolul instanţei superioare este acela de a verifica dacă în mod justificat a fost respinsă de către instanţa de fond cererea de sesizare a Curţii Constituţionale sau dacă, dimpotrivă, excepţia invocată nu era contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992 astfel că se impunea sesizarea instanţei de control constituţional.
Aşa fiind, rezultă în mod logic că o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanţa de fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă, fiind contrară scopului reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin Decizia penală nr. 48 din 09 ianuarie 2007 a stabilit că ";Obiectul judecăţii în recurs îl constituie în exclusivitate verificarea legalităţii dispoziţiilor instanţei inferioare în legătură cu excepţia invocată de inculpat. De aceea, în faţa instanţei de recurs, chemată să se pronunţe asupra legalităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu se poate ridica o nouă excepţie de neconstituţionalitate, a altor dispoziţii legale, cu privire la care nu s-a pronunţat prima instanţă";.
Este adevărat, astfel cum a invocat şi petentul, că prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie s-a stabilit, cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, că încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, însă apreciem că această decizie a avut în vedere situaţia când instanţa de recurs este chemată să soluţioneze fondul cauzei şi nu situaţia particulară în care recursul vizează tocmai încheierea prin care instanţa inferioară a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de petent în faţa Tribunalului Galaţi cu ocazia judecării recursului declarat de acelaşi petent împotriva încheierii Judecătoriei Galaţi, prin care se respinsese cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale, a fost apreciată în mod corect ca inadmisibilă, constatându-se că nu face obiectul judecăţii respectivului recurs, printr-o încheiere care nu putea fi atacată separat cu recurs.
Împotriva acestei decizii, petentul F.M. a formulat recurs.
Recursul formulat este inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile care nu sunt definitive, după cum rezultă şi din dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen.
per a contrario, hotărârile pronunţate de către o instanţă de recurs, fiind definitive, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că petentul F.M. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunţată de o instanţă de recurs, respectiv împotriva unei hotărâri definitive.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul formulat de petent, întrucât, după cum s-a menţionat, acesta vizează o hotărâre definitivă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 507/R din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 7167/233/2008.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1909/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
