ICCJ. Decizia nr. 2689/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2689/2010
Dosar nr. 5888/1/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosar 4577/2/2010, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S. ca nefondată.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei F.N.S. - fiica lui A. şi E., născută în comuna M., judeţ Dolj, domiciliată în Craiova, strada T., judeţ Dolj, în prezent deţinută în Penitenciarul T.
Pe fondul cauzei, s-a acordat termen de judecată la data de 6 august 2010, Sala I.T. (P 55), ora 12:00, pentru când inculpata F.N.S. va fi citată la locul de detenţie, cu date de stare civilă, ca în precedent, inculpatul M.I. luând termen în cunoştinţă şi se vor cita martorii neaudiaţi.
Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată.
S-a arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că este arestată de 6 luni, că are un copil mic, eventual înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpata F.N.S., constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 224/P/2009 din 18 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei F.N.S. avocat în cadrul Baroului Dolj, fiica lui A. şi E., născută în comuna M., judeţ Dolj, domiciliată în Craiova, strada T., judeţ Dolj pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I. - fiul lui H. şi S., născut în comuna D., judeţ Dolj - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător S.A., pentru fapta prev. de art. 254 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că la data de 8 decembrie 2009, inculpata F.N.S. a pretins de la martorul denunţător Ş.G. suma de 10.000 euro reprezentând onorariu iar 7.000 euro, pentru a-i remite magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar şi, ulterior, să pronunţe o hotărâre favorabilă denunţătorului în cauza în care era judecat.
La data de 5 ianuarie 2010, a mai pretins, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma de 2.000 euro, afirmând că are influenţă asupra magistraţilor procurori din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova pentru a-i determina să nu declare apel în dosarul denunţătorului, primind suma de 10.000 euro în două tranşe, respectiv 3.000 euro la data de 12 decembrie 2009 şi 7.000 euro la data de 8 ianuarie 2010, când a fost prinsă în flagrant.
Instanţa de fond a constatat cu deplin temei că, în cauză, deşi sunt îndeplinite condiţiile pozitive privind liberarea sa provizorie sub control judiciar în sensul că regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea din prezenta cauză îndeplineşte condiţiile prev, de art 1602 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite condiţiile prev, de art 1602 alin. (2) C. proc. pen., întrucât există date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere discuţiile purtate de aceasta cu inculpatul M.I. precum şi cu unii din martori, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor şi procesele verbale privind redarea unor convorbiri între inculpată şi denunţător.
De asemenea, instanţa a apreciat corect că cererea este neîntemeiată întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, probele administrate în cauză justificând presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată, una de amploare, cu implicarea unor sume semnificative şi cu depistarea flagrantă a celei în cauză.
Aşadar lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura şi gravitatea faptei, presupusă a fi săvârşită de inculpată, fiind astfel îndeplinite disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., privind scopul măsurii arestării preventive.
Având în vedere considerentele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata F.N.S.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva Încheierii din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4577/2/2010 (1324/2010).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1696/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
