ICCJ. Decizia nr. 2728/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2728/2010
Dosar nr. 8192/43/2007
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 5 februarie 2010, Tribunalul Mureş, secţia penală (în rejudecare), a hotărât după cum urmează:
- în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiune a de omor calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174, 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi d) cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege, în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul S.S. (fiul lui I. şi M., născut în Reghin, judeţul Mureş, cu domiciliu în comuna R.M., sat S., judeţul Hunedoara, deţinut în Penitenciarul A. în stare de recidivă post-executorie) la:
- 20 închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) şi d) cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e).
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.
Totodată, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 19 februarie 2005 la 19 mai 2005.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 112 lit. a) şi art. 113 C. pen., s-a instituit faţă de inculpat măsura de siguranţă constând în obligarea la tratament medical psihiatric până la însănătoşire.
S-a constatat că în cauză nu au fost formulată acţiune civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut în esenţă următoarele:
Inculpatul S.S. trăia, din primăvara anului 2002, în concubinaj cu S.R. şi locuiau la domiciliul acestuia din satul S., comuna R.M., judeţul Hunedoara.
La 2 decembrie 2002 li s-a născut primul copil, S.A.A., care, în cursul anului 2003, din cauza condiţiilor de trai precare a fost preluat de către autorităţile statului şi internat într-un centru de plasament, fiind apoi încredinţat unei familii spre creştere; la 13 noiembrie 2004, s-a născut cel de-al doilea copil al acestora - S.N.
Din cauza nenumăratelor certuri şi a bătăilor repetate pe care inculpatul le aplica concubinei - S.R. - la 1 ianuarie 2005, aceasta a fugit de la domiciliu inculpatului, lăsându-l pe minorul S.N., de numai 3 luni, în grija acestuia. După plecarea concubinei, inculpatul s-a ocupat singur de minor, ducându-l la 21 ianuarie 2005 la dispensarul comunal pentru vaccinare, ocazie cu care s-a constatat că minorul era dezvoltat corespunzător vârstei şi părea bine îngrijit.
La 17 februarie 2005, în jurul orelor 14, inculpatul S.S. s-a prezentat la postul de Poliţie Roşii Munţi, unde a anunţat decesul copilului.
Din raportul de autopsie din dosarul de urmărire penală şi expertiza medico-legală efectuată în faza de judecată la fond, rezultă că S.N., copil de 3 luni, prezenta la cap o leziune care i-a determinat decesul, provocată, probabil, prin lovire directă cu corp contondent, cu 2 - 3 zile anterior decesului; expertiza medico-legală nu exclude producerea acestei leziuni prin cădere; copilul mai prezenta şi alte urme de lovituri la faţă, cu privire la care experţii sunt siguri că au fost produse prin lovituri repetate şi că singurul care a putut aplica loviturile este inculpatul.
Prin urmare, instanţa a reţinut că inculpatul şi-a lovit în mod repetat, în zona capului şi a feţei, copilul, în vârstă de 3 luni, pe care îl avea în îngrijire exclusivă, iar apoi l-a lăsat să moară, fapt care s-a şi întâmplat după 2 - 3 zile de la primirea loviturii celei mai dure, la cap.
Instanţa de fond a găsit întemeiată cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice, prin reţinere agravantei prevăzute de art. 175 lit. d) C. pen., pe considerentul că un copil în vârstă de 3 luni se află într-o stare de neputinţă de a se apăra, iar inculpatul a profitat de acesta stare, pe fondul consumului de alcool, care i-a agravat tulburările de care suferă, reţinându-se totodată că acesta era o persoană violentă.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul S.S. a declarat în termen legal, apel, solicitând, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă art. 178 alin. (1) C. pen. şi în fine, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 37/A din 28 mai 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că:
Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat cu certitudine că - inculpatul şi nu o altă persoană - este autorul leziunilor care au fost constatate cu prilejul autopsiei victimei, inclusiv a hematomului subdural care a provocat paralizia sistemului nervos central cu consecinţa morţii copilului. Totodată, s-a reţinut că numărul, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat victimei, zona vizată, combinate cu fragilitatea fizică a subiectului pasiv, sunt aspecte obiective care demonstrează că, pe plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte şi, sub nicio formă, din culpă.
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare este aptă şi în măsură să satisfacă reeducarea inculpatului.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul S.S., a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., într-un prim subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 178 C. pen., întrucât nu ar fi avut intenţia de a ucide, şi aplicarea unei pedepse în raport cu acesta nouă încadrare; într-un al doilea subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.
Recursul nu este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel - a stabilit că încadrarea juridică dată faptei a fost cea legală iar pedeapsa corect individualizată, menită să asigure realizarea funcţiei educativ-preventive, avându-se în vedere periculozitate ridicată, împrejurările în care fapta a fost comisă precum şi urmările acesteia.
Solicitarea inculpatului de schimbarea a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 178 C. pen. nu poate fi primită.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul a lovit victima (copil în vârstă de 3 luni) în mod repetat, în zone vitale, acţionând cu intenţie indirectă în suprimarea vieţii victimei şi că, deşi nu a urmărit rezultatul faptei sale, a acceptat posibilitatea producerii lui; astfel, fapta săvârşită de de inculpatul S.S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat (asupra unei rude apropiate - fiul său, în vârstă de 3 luni - în neputinţă de a se apăra) şi nu pe cele ale infracţiunii de ucidere din culpă.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând - în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - semnificaţia cuvenită atât pericolului social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale - recidivă post executorie (art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)) în prezent, arestat în altă cauză.
Aşa fiind o reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică, aceasta fiind stabilită la cuantum situat totuşi, semnificativ sub maximul special (25 ani închisoare) necesar şi suficient realizării dublei finalităţi a pedepsei (art. 52C. pen.) - reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva Deciziei penale nr. 37/A din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 206/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
