ICCJ. Decizia nr. 2685/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2685/2010
Dosar nr. 5872/1/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2010
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3IMP/2010 din 30 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 410/57/2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.V. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 31 martie 2010 până la data de 28 aprilie 2010.
La luarea măsurii preventive au fost avute în vedere disp. art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că există indicii temeinice în sensul comiterii infracţiunilor de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se totodată că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin prisma calităţii deţinute, a gravităţii faptelor imputate şi a posibilităţii de influenţare a anchetei.
Prin procesul-verbal din 19 aprilie 2010 încheiat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba s-a extins urmărirea penală privind pe inculpatul P.V. şi pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale) şi fals în declaraţii prev. de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 rap. la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin Încheierea penală nr. 8IMP/2010 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 530/57/2010, în baza art. 155 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul P.V. pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 29 aprilie 2010 până la 18 mai 2010.
Prin rechizitorul D.N.A. - Serviciul teritorial Alba Iulia din 06 mai 2010 a fost trimis în judecată inculpatul P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de încheiere de tranzacţii financiare incompatibile cu funcţia deţinută, de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cumpărare de influenţă prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 17 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 603/57/2010, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, în baza art. 3001 alin. (1) rap. la art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.V.
La termenul din 29 iunie 2010 instanţa din oficiu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., menţinând starea de arest a inculpatului.
Inculpatul prin apărătorii săi a depus cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, cerere ce a fost respinsă.
Inculpatul a înţeles să critice cu recurs hotărârea pronunţată.
A apreciat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, are o stare de sănătate precară, condiţiile din penitenciar sunt neadecvate faţă de persoana sa.
Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată următoarele:
Se poate trece peste aspectul pretinsei tardivităţi în condiţiile în care, indiferent de data comunicării hotărârii, 29 sau 30 iunie, pe această dovadă există consemnată menţiunea din partea inculpatului că înţelege să declare recurs.
Potrivit art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Procedând în acest sens, Curtea a constatat cu deplină justificare că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din momentul arestării, 30 martie 2010, până la această dată probele efectuate în cauză confirmă şi întăresc pericolul social reţinut de Curtea de Apel Alba Iulia şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În instanţă au fost audiaţi o parte din martori, care prin declaraţiile date şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, fără să schimbe în vreun fel starea de fapt.
În consecinţă, întrucât temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate şi continuă să existe şi în prezent, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b, art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa a dispus sub auspicii de legalitate şi temeinicie menţinerea măsurii arestării preventive. Până la urmă învinuirile aduse inculpatului sunt numeroase, implică o stare de fapt de amploare iar persoana sa reclamă luarea şi menţinerea unor măsuri ferme în caz de subzistenţă a indiciilor privind comiterea infracţiunilor de către inculpat.
Cu privire la cererea depusă de inculpat, prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, Curtea a constatat, ca şi consecinţă, că este nefondată. Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. În cauză, deşi a fost administrată în parte probaţiunea, temeiurile care au fost avute în vedere nu s-au schimbat cu nimic, probele administrate în cauză confirmând aceiaşi stare de fapt.
Avându-se în vedere calitatea pe care a avut-o inculpatul, vicepreşedinte al Judecătoriei Petroşani, multitudinea faptelor reţinute în sarcina sa şi rezonanţa socială a acestor fapte pentru comunitate, starea de arest provizoriu este de menţinut, recursul fiind de respins ca nefundat, şi totodată pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 1 C. proc. pen. Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Încheierii din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 603/57/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1692/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1694/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
