ICCJ. Decizia nr. 2715/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2715/2010
Dosar nr. 5987/1/2010
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având spre soluţionare, cauza penală având drept obiect recursul formulat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 12 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la termenul intermediar din 3 iunie 2010, a pus în discuţie, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpatul R.M. şi, prin încheierea din aceeaşi dată, în baza art. 3002 raportat la dispoziţiile art. 160h şi la art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţii Fundamentale, a menţinut starea de arest a inculpatului R.M., constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a mai relevat, în cuprinsul aceleiaşi încheieri că, în cauză, era fixat termen pentru soluţionarea cauzei în recurs, la data de 10 iunie 2010.
Pentru a dispune astfel instanţa de ultim control judiciar a mai constatat că în cauză erau întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetate, este închisoarea mai mare de 4 ani şi că existau probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, instanţa de recurs a mai reţinut că pericolul pentru ordinea publică a rezultat din modul de operare, urmarea produsă concretizată în prejudiciul ridicat, calitatea inculpatului la momentul faptei ilicit penale, respectiv de angajat al societăţii comerciale parte vătămată, apreciind ca fiind relevantă în cauză şi împrejurarea că în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, cauză ce a fost cenzurată de instanţa de prim control judiciar în apel (Tribunalul Bucureşti, secţia I penală), iar la acel moment era supusă controlului, în calea de atac a recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva încheierii din 3 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de recurs, a formulat din nou recurs inculpatul R.M.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 5987/1/2010, cu termen de judecată fixat la 14 iulie 2010.
La termenul din 14 iulie 2010 Înalta Curte a constatat că, în cauză, ulterior încheierii atacate cu prezentul recurs, pronunţată în Dosarul nr. 25078/299/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a soluţionat recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva Deciziei penale nr. 255/A din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 922/R din 10 iunie 2010, fiind depusă în xerocopie la dosar.
Recurentul inculpat R.M., aflat în stare de arest, luând legătura cu apărătorul desemnat din oficiu, la acelaşi termenul, a precizat, că doreşte să-şi retragă recursul formulat.
Faţă de manifestarea de voinţă, liber exprimată de recurentul inculpatul R.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva încheierii 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 25078/299/2009 (1225/2010).
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul R.M. împotriva încheierii din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 25078/299/2009 (1225/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
