ICCJ. Decizia nr. 3027/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3027/2010
Dosar nr. 3119/99/2009
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi s-a dispus în baza art. 104 C. pen., internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor C.C.I. (fiul lui I. şi C.) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 din acelaşi cod.
În baza art. 490 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus punerea în executare deîndată a măsurii educative luată şi comunicarea către organele de poliţie competente în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor instanţei.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit folosit la săvârşirea faptei.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.I. şi C.C. la plata sumelor de: 3008,23 lei şi 1200 lei despăgubiri civile şi 20000 lei daune morale către partea civilă R.D.; 8757,66 lei către Spitalul Clinic S.I. Iaşi şi 511 lei către Serviciul de Ambulanţă Iaşi precum şi la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 18 aprilie 2008 în jurul orelor 23,00, în prezenţa a 5 persoane, după ce a pătruns în curtea martorului B., inculpatul minor i-a aplicat două lovituri cu cuţitul părţii vătămate R.D. în zone vitale provocându-i o plagă penetrantă abdominală cu perforaţie colică şi jejunală extramucoasă, hematom spaţiul mezenterico-colic stâng, hemoperitoneu mediu, plagă toracică subscapulară stângă, hemotorax stâng, care i-au pus în primejdie viaţa şi au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică fapta a fost comisă cu discernământ integru.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza declaraţiilor părţii vătămate, certificatului medico-legal din 07 mai 2008 eliberat de I.M.L. Iaşi, declaraţiile martorilor B.V.N., D.T., Z.N., M.G.C. şi F.C., a procesului verbal de cercetare la faţa locului împreună cu planşele foto anexe, a procesului verbal de identificare şi ridicare a cuţitului folosit la săvârşirea faptei, a raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la dosar, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În cauză a fost întocmit un raport de evaluare a inculpatului minor de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Având în vedere modul şi împrejurările concrete în care s-a comis fapta, gradul de pericol social, urmările produse, poziţia general sinceră a inculpatului şi vârsta acestuia de 15 ani şi 2 luni, obiceiul de a consuma alcool şi anturajul pe care îl frecventează şi ţinând seama de dezvoltarea intelectuală şi morală, instanţa a considerat că luarea măsurii internării într-un centru de reeducare cu executare deîndată este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Referitor la soluţionarea laturii civile instanţa a apreciat că au fost dovedite daunele materiale menţionate solicitate de partea civilă R.D. Având în vedere că această parte civilă a fost expusă unor suferinţe fizice şi psihice instanţa a considerat că pentru acoperirea acestui prejudiciu se impune acordare unor daune morale de 20000 lei.
Tot astfel s-au apreciat ca dovedite cu acte sumele solicitate de unitatea spitalicească şi de serviciul de ambulanţă pentru transportul şi asistenţa medicală de specialitate acordată părţii vătămate.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 118 din 1 iulie 2010 a respins apelurile declarate de partea responsabilă civilmente C.I. şi de inculpatul C.C.I. împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de către partea responsabilă civilmente în sensul că trebuia adoptată altă măsură educativă şi de către inculpat în sensul că a comis fapta în legitimă apărare.
De asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată susţinerea apelanţilor în sensul că despăgubirile acordate sunt prea mari.
Astfel, referitor la măsura educativă luată faţă de minor s-a apreciat că ea este necesară pentru îndreptarea acestuia şi că daunele acordate reprezintă o corectă dezdăunare pentru partea vătămată.
Privitor la susţinerea apelantului inculpat în sensul că a comis fapta în legitimă apărare s-a reţinut că iniţiativa agresiunii a avut-o numai inculpatul minor şi că victima s-a apărat faţă de atacul declanşat de făptuitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul minor C.C.I., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. a susţinut că a comis fapta în legitimă apărare impunându-se achitarea şi în subsidiar că măsura aplicată este prea severă cerând reducerea duratei ei.
Totodată a mai susţinut că daunele materiale sunt cuvenite doar în limita sumei de 802,23 lei şi că restul acestor despăgubiri ca şi daunele morale de 20000 lei nu se justifică.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod concret situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului minor în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că în noaptea de 18 aprilie 2008, în jurul orelor 23,00, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice pe care le consuma, a observat-o pe partea vătămată R.D. căreia i-a adresat injurii fără motiv. Partea vătămată şi-a continuat drumul şi revenind în acelaşi loc a întrebat cine l-a înjurat, inculpatul afirmând că el, după care a început să ameninţe victima cu cuţitul retrăgându-se în curtea locuinţei martorului B.V.
Partea vătămată a încercat să îl dezarmeze pe inculpat dar nu a reuşit, inculpatul aplicându-i victimei două lovituri penetrante în zona toracică şi abdominală, producându-i leziuni grave care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa victimei.
Din materialul probator al cauzei a rezultat că iniţiativa agresiunii a avut-o exclusiv inculpatul, că nu a existat nici un act ori gest căruia să îi fie conferită semnificaţia juridică a unui atac material direct, imediat şi injust din partea victimei în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., căruia să îi răspundă inculpatul.
Prin urmare motivul de recurs invocat nu poate fi primit.
2. Referitor la măsura educativă luată în baza art. 104 C. pen., faţă de minor de internare într-un centru de reeducare, se constată că acesta este de natură a asigura îndreptarea minorului, dobândirea învăţăturii necesare şi a unei pregătiri profesionale, potrivit cu aptitudinile sale.
Această măsură deşi este luată pe timp nedeterminat durează, potrivit art. 106 alin. (1) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, cu posibilitatea prelungirii în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi text.
Având în vedere natura juridică a acestei măsuri instituită în scopul reeducării minorului, nu se poate dispune reducerea duratei acesteia cum s-a cerut în recurs.
3. Privitor la soluţia dată laturii civile se constată că sumele acordate reprezentând daune materiale şi morale au fost corect stabilite.
Astfel, privitor la cheltuielile de spitalizare şi de transport cu ambulanţa ele au fost pe deplin dovedite cu deconturile întocmite de unităţile medicale părţi civile în cauză.
În legătură cu sumele cerute de partea civilă drept daune materiale a rezultat din probele cauzei că pentru a asigura cele necesare însănătoşirii, părinţii victimei au împrumutat suma de 1200 euro de la martorul M.V. şi 2200 lei de la martorul M.M. conform declaraţiilor acestora.
Totodată, partea civilă a dovedit cu acte şi alte cheltuieli de 808,23 lei, sumă cu care inculpatul a fost de acord.
Ca atare, aceste daune materiale au fost probate.
Relativ la daunele morale se constată că suma acordată de 20000 lei reprezintă o compensare corespunzătoare pentru suferinţele fizice şi psihice la care a fost expusă victima agresiunii.
Faţă de cele arătate, sumele stabilite reprezintă o justă şi integrală despăgubire în sensul art. 998 C. civ. pentru prejudiciul pricinuit părţii civile şi că nu există motive pentru înlăturarea ori diminuarea lor.
Aşa fiind criticile din recurs în sensul greşitei stabiliri a despăgubirilor acordate nu pot fi primite.
4. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va constata că măsura educativă a fost pusă în executare conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinţei penale nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că măsura educativă a fost pusă în executare conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinţei penale nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3020/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Penal → |
|---|
