ICCJ. Decizia nr. 2926/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2926/2010
Dosar nr. 348/2/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45/F din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut efectele sentinţei penale date în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s din 13 martie 2009 a Tribunalului de Land Wiener Neustadt (Austria), rămasă definitivă.
A dispus transferarea persoanei condamnate S.G.Ş., cetăţean român, născut în Arad, într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 127, art. 129 şi art. 130 C. pen. austriac, având corespondent în prevederile art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a computat din pedeapsa condamnatului perioada de la 13 octombrie 2008 la 10 februarie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Ministerul Federal al Justiţiei din Austria s-a adresat Ministerului Român al Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând transferarea persoanei condamnate S.G.Ş. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de autorităţile din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate (Strasbourg 1983).
La data de 14 ianuarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sesizarea, în temeiul art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004, modificată, formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizând recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 13 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s, definitivă, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii formulate de autorităţile judiciare austriece privind transferarea condamnatului S.G.Ş. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Recursul nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 13 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 39 Hv 159/08s, definitivă, numitul S.G.Ş. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 127, art. 129 şi art. 130 C. pen. austriac, astfel încât este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Din documentele comunicate de autorităţile austriece rezultă că numitul S.G.Ş. a fost arestat preventiv din data de 13 octombrie 2008, durata pedepsei expirând la 13 octombrie 2011, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, modificată.
În fapt s-a reţinut că, în data de 12 octombrie 2008, împreună cu alte persoane numitul S.G.Ş., prin efracţie, au forţat uşa de intrare într-un chioşc de unde au sustras bunuri în valoare de 2.274 euro. În aceeaşi dată au încercat să sustragă dintr-o societate bunuri, iar ulterior dintr-un birou de pariuri, după ce au forţat geamul şi au spart mai multe automate de jocuri au sustras bunuri în valoare de 700 euro.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prev. de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, faptele reţinute în sarcina condamnatului având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), şi i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din declaraţia din data de 29 aprilie 2008 rezultă că numitul S.G.Ş. nu şi-a dat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării pedepsei.
Prin Decizia nr. 1-10153 20/Fr B/2009 a Direcţiei Federale de Poliţie Wiener Neustadt din 12 mai 2009 s-a luat măsura interdicţiei faţă de S.G.Ş. de a se afla pe teritoriul Republicii Austria pe durată nedeterminată.
Astfel, se constată că sunt cumulativ întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 modificată şi de Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Totodată, se mai constată că în cauză sunt incidente disp. art. 3 pct. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia de la Strasbourg (1983) adoptat în anul 1997.
Aşa fiind, se constată că hotărârea penală atacată, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-au recunoscut efectele Sentinţei penale definitive pronunţate în Austria şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, este legală şi temeinică, Înalta Curte, urmând să respingă, ca nefondat recursul persoanei condamnate.
Va obliga recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată S.G.Ş. împotriva Sentinţei penale nr. 45/F din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 555/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
