ICCJ. Decizia nr. 2942/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2942/2010
Dosar nr. 6862/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 12 august 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3921/85/2009, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.V.G.
Instanţa a constatat că se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.V.G. fiind o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V.G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai menţin în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul G.V.G. a fost condamnat în baza art. 197 alin. (1) şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), e) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 1 noiembrie 2009, în jurul orelor 2200, partea vătămată Ţ.C., în vârstă de 12 ani a fost invitată de vecina sa T.A. în vârstă de 15 ani la domiciliul acesteia. După un interval relativ scurt de timp, T.A. a părăsit încăperea în care se aflau Ţ.C. şi fratele său G.G.V. în vârstă de 17 ani, sub pretextul că merge la toaletă. Aceasta a revenit în încăperea unde se aflau Ţ.C. şi inculpatul G.G.V., însă după câteva minute a părăsit din nou camera în care se afla împreună cu cei doi, fiind chemată în stradă de prietenul său D., cu care de altfel a şi plecat spre localitatea Vârd.
Profitând de faptul că a rămas singur cu minora Ţ.C., inculpatul a încuiat cele două uşi ale camerei în care se aflau. Deşi Ţ.C. s-a speriat şi a încercat să iasă din cameră, inculpatul a luat-o în braţe, i-a pus mâna pe gură să o împiedice să ţipe, după care a pus-o pe pat şi cu cealaltă mână a început să o dezbrace.
După ce a reuşit să o dezbrace, a continuat să îi acopere gura cu mâna, în timp ce cu cealaltă mână a imobilizat-o, urcându-se peste ea. Din declaraţia minorei rezultă că inculpatul a reuşit să o penetreze, după care a întreţinut cu aceasta în mod repetat raporturi sexuale.
În jurul orei 300 inculpatul i-a permis părţii vătămate Ţ.C. să plece spre domiciliul său, nu înainte însă de a-i atrage atenţia că dacă spune vreunei persoane despre celei întâmplate o va agresa.
În cursul zilei de 2 noiembrie 2009, minora a rămas la domiciliul ei până în momentul în care, un membru al familiei sale a observat starea precară de sănătate a acesteia, sesizând medicul din localitatea Chirpăr. În urma consultului medical s-a constatat că minora prezintă leziuni Ia nivelul organelor genitale. Ulterior, partea vătămată a povestit cadrelor medicale şi familiei că în noaptea precedentă a fost obligată de către inculpatul G.V.G. să întreţină raporturi sexuale fără consimţământul ei.
În urma consultului efectuat la S.M.L.J. Sibiu a fost întocmit raportul de constatare medico-legală care a concluzionat că minora Ţ.C. prezintă rupturi la nivelul vaginului şi perineului, care s-au putut produce prin acţiunea violentă a unui factor traumatic mecanic local, posibil în cadrul unui raport sexual vaginal recent, care poate data din noaptea de 1 spre 2 noiembrie 2009.
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat a faptei ce i se impută (fiind, de altfel şi condamnat în primă instanţă), iar pe de altă parte, natura acesteia (fiind vorba despre o infracţiune privitoare la viaţa sexuală, împrejurările în care a fost comisă, faptul că partea vătămată era minoră) justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva Încheierii din 12 august 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3921/85/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 585/2010. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
