ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3005/2010

Dosar nr.6973/104/2006

Şedinţa publică din 6 septembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din 24 martie 2009 a Tribunalului Olt s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi la art. 18¹ C. pen. achitarea inculpatului C.P. (fiul lui I. şi al G.) pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. - părţi civile B.S. şi A.I. şi aplicarea în baza art. 91 lit. c) C. pen. a unei amenzi administrative de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (denunţător Z.E.) şi de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (denunţător T.D.) şi de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)

Inculpatul a fost obligat la 1.000 lei daune morale şi 736 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.S.

S-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost trimis în judecată inculpatul C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen., 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 250 alin. (2) C. pen. şi 215¹ alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fapt s-a reţinut că inculpatul C.P. a fost ales primar al comunei Verguleasa, judeţul Olt pentru perioada 2000-2004, funcţie deţinută şi în momentul de faţă, ca urmare a realegerii în luna iunie 2008.

În această calitate, primarul, conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 îndeplineşte funcţia de preşedinte al Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar de la nivelul comunei Verguleasa.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 s-a trecut la retrocedarea suprafeţelor de teren deţinute anterior cooperativizării de către foştii proprietari, primarul localităţii devenind, de drept, preşedinte al comisiei constituite conform acestui act normativ.

În anul 1991 părinţii denunţătorului Z.E. au solicitat să fie puşi în posesie cu suprafaţa de 8,67 ha teren arabil, conform adeverinţei de proprietate.

Tot în acel an, în comuna Verguleasa, satul Cucuieţi s-a constituit Societatea Agricolă D. în care părinţii denunţătorului s-au înscris cu suprafaţa de 6,77 ha teren.

Ulterior, în anul 1994 şi respectiv 1998 părinţii au decedat iar în ianuarie 2005 societatea agricolă arătată s-a desfiinţat.

Ca urmare a desfiinţării acelei societăţi, terenurile reveneau proprietarilor şi moştenitorilor acestora, care trebuiau puşi în posesie.

În cursul anului 2005, denunţătorul s-a deplasat în repetate rânduri la Primăria Verguleasa, unde a discutat cu inculpatul C.P. căruia i-a cerut să îl pună în posesie cu suprafeţele de teren deţinute de părinţii săi pe vechile amplasamente respectiv în punctele C. şi C., cele două tarlale fiind vecine.

Ca urmare a discuţiilor purtate cu primarul C.P., denunţătorul Z.E. a solicitat în scris Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin cererea înregistrată la nr. 3683 din 30 noiembrie 2005 punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile din punctele arătate şi punerea în posesie şi pentru suprafaţa de 1,10 ha cu vegetaţie forestieră amplasate în aceeaşi tarla.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că denunţătorul, inginer oenolog, deţinea la domiciliu o importantă colecţie de vinuri cu o vechime de peste 15 ani, despre care a aflat şi inculpatul.

Pentru a-l pune pe denunţător în posesie pe terenul solicitat pe vechiul amplasament, inculpatul i-a pretins şi a primit, în mod repetat, de la denunţătorul Z.E. cantitatea totală de 300 sticle de colecţie în valoare de 180.000.000 lei vechi.

Întrucât primarul nu i-a rezolvat problema, la sfârşitul lunii decembrie 2005, denunţătorul a luat legătura cu inculpatul, pe care l-a invitat la domiciliul său.

Cu acest prilej, inculpatul a observat că Z.E. deţine o monedă de argint, ediţie limitată, emisă de B.N.R., o monedă din aur de 22 grame ediţie rară, emisă de B.N.R. şi sume de bani în valută.

Referitor la cererea de punere în posesie cu terenul moştenit inculpatul i-a promis denunţătorului că îi va da curs favorabil, însă i-a pretins 1000 euro, cele două medalii din argint şi aur precum şi 5 baxuri cu vin de colecţie.

Denunţătorul i-a remis atunci inculpatului medalia jubiliară din argint şi 5 baxuri cu vin de colecţie promiţându-i că atunci când va rezolva problema cu punerea în posesie, îi va da şi suma de 1000 euro şi medalia din aur.

În timpul urmăririi penale inculpatul C.P. a solicitat audierea salariaţilor primăriei în legătură cu primirea medaliei, care au declarat că Z.E. i-a făcut-o cadou.

La începutul lunii ianuarie 2006 denunţătorul s-a deplasat din nou la primărie, a reluat discuţia cu inculpatul C.P. în privinţa situaţiei terenului.

Cu acest prilej, inculpatul a condiţionat lui Z.E. rezolvarea cererii de darea sumei de 1.000 euro pretinsă anterior şi a medaliei din aur.

Deoarece denunţătorul a tergiversat darea foloaselor materiale, cu adresa din 23 februarie 2006 i s-a comunicat că cererea sa din 30 noiembrie 2005 a fost respinsă.

În aceste împrejurări denunţătorul Z.E. i-a promis inculpatului că îi va da bunurile solicitate în ziua de 10 martie 2006, dată la care a depus un denunţ la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Realizarea flagrantului nu a fost posibilă deoarece la acea dată pe raza localităţii Verguleasa, judeţul Olt au avut loc inundaţii şi inculpatul a făcut parte din comandamentul constituit la nivelul comunei, după care a fost chemat la Prefectura Olt.

Privitor la a doua infracţiune de luare de mită s-a reţinut că denunţătorul T.D. locuieşte pe raza municipiului Drăgăşani şi este administratorul SC R. SRL Drăgăşani, judeţul Vâlcea, calitate în care, la 29 mai 2003 a achiziţionat prin această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare de la V.A. din comuna Verguleasa, judeţul Olt, un chioşc alimentar cu suprafaţa de 31 mp pentru suma de 25.000.000 lei vechi.

Terenul pe care este amplasat chioşcul alimentar aparţine domeniului privat al primăriei.

Intenţia cumpărătorului era ca lângă acest chioşc să construiască o terasă şi să amenajeze un magazin alimentar. Pentru aceasta era necesar ca denunţătorul să concesioneze terenul aflat sub acel chioşc şi o suprafaţă pe care să amenajeze terasa.

Denunţătorul a luat legătura cu martorul S.M. din comuna Verguleasa, după care cei doi s-au deplasat la sediul primăriei unde au discutat cu inculpatul C.P. Cu acest prilej, primarul a fost de acord să îi concesioneze denunţătorului suprafaţa respectivă, i-a promis sprijin în cadrul şedinţei Consiliului local când cererea va fi pe ordinea de zi, însă i-a pretins suma de 10.000.000 lei vechi cu care T.D. a fost de acord.

La câteva zile acesta s-a deplasat împreună cu martorul S.M. la sediul Primăriei Verguleasa unde, găsindu-l pe C.P. i-a înmânat suma de 8.000.000 lei vechi, restul urmând a fi remis după aprobarea concesiunii.

Suma a fost înmânată inculpatului de S.M. cu scopul de a avea martor şi a-l determina pe inculpat să nu se răzgândească ori să nege primirea banilor.

După ce a luat suma pretinsă, inculpatul i-a spus denunţătorului să depună cerere pentru concesionare la primărie. Această cerere a fost înregistrată din 30 iulie 2003, la ea fiind ataşate actele de proprietate ale magazinului.

În aceeaşi zi cererea a fost introdusă pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a Consiliului Local Verguleasa, a fost susţinută de primar şi încuviinţată de consilieri, fiind emisă Hotărârea nr. 30 din 30 iulie 2003 prin care s-a aprobat scoaterea pentru concesionare a terenului proprietate privată a Primăriei Comunei Verguleasa, situat în satul Dumitreşti, teren aferent construcţiei proprietatea lui Truşcă Daniel.

Din luna iulie 2003 şi până în luna iunie 2006, nemulţumit de faptul că nu a primit şi restul sumei pretinse, inculpatul nu a dispus să se întocmească şi celelalte formalităţi pentru concesionarea terenului de 120 mp respectiv studiu de oportunitate, caiet de sarcini, proiect de hotărâri, avizul comisiei de specialitate, publicitate prin mass-media, raportul privind propunerea de scoatere spre concesionare prin licitaţie publică deschisă, schiţa suprafeţei de teren.

Privitor la infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă s-a reţinut că în luna aprilie 2006, inculpatul a fost invitat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru declaraţii, ca urmare a denunţului formulat de Z.E.

După audiere, inculpatul aflând că în cauză urmează a fi ascultat şi martorul S.M., l-a contactat pe acesta după câteva zile şi l-a instigat la mărturie mincinoasă în sensul de a nu spune adevărul în legătură cu faptul că ar fi pretins şi primit de la Z.E. personal şi prin el, vin şi alte foloase materiale.

Martorul S.M. i-a amintit cu acel prilej inculpatului de suma pretinsă şi primită de la T.D. şi că până la acea dată nu îl rezolvase cu concesionarea suprafeţei de 120 mp.

Discuţia a fost înregistrată de martor pe reportofon iar caseta a fost predată organelor de urmărire penală.

Auzind că se fac cercetări şi în legătură cu pretinderea sumei de 8.000.000 lei vechi de la denunţătorul T.D., inculpatul s-a deplasat la depozitul acestuia din Drăgăşani şi l-a instigat să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.

În timpul urmăririi penale, parchetul s-a sesizat din oficiu despre faptul că la 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P. ar fi fost cercetat de organele poliţiei pentru că, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a agresat fizic două persoane iar pentru această faptă nu s-a luat nici o măsură împotriva sa, administrativă sau penală.

În urma verificărilor registrului de evidenţă a lucrărilor penale pe anul 2002 la Postul de Poliţie Verguleasa, judeţul Olt, a fost identificat un dosar, în copie xerox, neînregistrat, în care se aflau declaraţiile inculpatului C.P. şi ale numiţilor V.M.P., A.I., M.C.D. şi B.D. luate la 25 noiembrie 2002 de inspectorii de poliţie R.V. şi U.D. din cadrul I.P.J. Olt.

Din aceste declaraţii a rezultat că la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., primar al comunei Verguleasa, judeţul Olt, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi fiind în stare de ebrietate, le-a agresat pe părţile vătămate B.S. şi A.I. care efectuau în mod legal un transport de material lemnos pe raza localităţii, reproşându-le că materialul a fost sustras din pădurea localităţii Verguleasa, judeţul Olt.

Deoarece actele premergătoare efectuate de cei doi ofiţeri au confirmat existenţa infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. s-a dispus efectuarea de către procuror a urmăririi penale şi sub aspectul acestei infracţiuni.

Probele administrate au confirmat ca la data de 25 noiembrie 2002 inculpatul C.P., care consumase băuturi alcoolice în acea zi s-a deplasat cu autoturismul său D. pe şoseaua ce face legătura între comuna Verguleasa şi municipiul Slatina, cu intenţia de a merge la sediul primăriei. În timp ce urca panta cu maşina sa, în apropierea primăriei a observat că pe şosea se deplasa autocamionul încărcat cu 6 mc material lemnos.

Autocamionul era condus de partea vătămată B.S. care efectua un transport de material lemnos ce era însoţit de documente legale din comuna Popeşti, judeţul Vîlcea, în comuna Verguleasa, judeţul Olt şi era destinat SC S. SRL Verguleasa, unde urma să fie descărcat.

Deranjat de faptul că acel autocamion s-ar fi deplasat pe mijlocul şoselei – lucru neconfirmat de martori, inculpatul l-a depăşit şi i-a barat drumul în apropierea primăriei, partea vătămată fiind nevoită să oprească autovehiculul.

Inculpatul fiind investit cu autoritate publică putea să controleze modul cum se respecta legea pe raza localităţii, însă în această situaţie el şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu prin faptul că i-a limitat deplasarea autocamionului condus de partea vătămată B.S. pe care a tras-o din maşină, i-a rupt hainele şi a lovit-o cu pumnii.

În momentul când a oprit autocamionul, inculpatul s-a recomandat ca fiind primarul localităţii, i-a solicitat părţii vătămate actele de însoţire a materialului lemnos şi deşi aceste acte erau legale, i-a imputat aceleiaşi persoane vătămate că ar fi sustras împreună cu însoţitorii acesteia M.D. şi A.I., materialul lemnos din pădurea localităţii Verguleasa, judeţul Olt.

Întrucât transportul era însoţit de documente legale, iar partea vătămată a continuat să îşi susţină nevinovăţia, enervat de situaţie şi fiind în stare de ebrietate, inculpatul a luat din autoturismul său un topor cu care le-a ameninţat pe părţile vătămate A.I. şi B.S., precum şi pe martorul M.D. În continuare inculpatul le-a lovit cu pumnii pe cele două părţi vătămate, le-a tras din cabină şi le-a rupt hainele.

După aceasta partea vătămată B.S. şi martorul M.D. au fugit din calea violenţelor ce se abătuseră asupra lor, s-au deplasat la sediul SC S. SRL Verguleasa, unde l-au ameninţat despre cele întâmplate pe directorul societăţii B.D., după care, împreună s-au deplasat la sediul primăriei. Între timp, inculpatul C.P. l-a urcat forţat pe A.I. în autoturismul său şi s-a deplasat cu acesta pe un câmp unde l-a lovit şi l-a ameninţat că îl omoară.

Revenind la locul unde era oprit camionul inculpatul a constatat că la locul faptei venise şi directorul societăţii B.D., care i-a reproşat primarului comportamentul său violent. În aceste împrejurări V.M.I., care îl însoţea pe primar, l-a lovit cu capul în faţă pe B.D.

După aceste grave incidente părţile vătămate şi B.D. au fost nevoite să apeleze la comandamentul jandarmeriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea, care, deşi nu era competent a încercat să calmeze situaţia, însă nu a reuşit. Ca urmare, şeful de post S.T. a sesizat conducerea I.P.J. Olt care a dispus trimiterea la faţa locului a inspectorilor R.V. şi U.D. pentru efectuarea de cercetări.

La sesizarea părţii vătămate de a i se recolta probe biologice inculpatului, acesta a refuzat să însoţească organele poliţiei la spital, dar acest fapt nu a fost consemnat într-un proces verbal, astfel că nu s-a putut reţine sustragerea de la recoltarea probelor biologice.

În consecinţă, au fost reţinute în sarcina inculpatului C.P. două infracţiuni prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen.

Părţile vătămate B.S. şi A.I. s-au constituit părţi civile cu sumele de 100.000.000 lei vechi şi respectiv 110.000.000 lei vechi.

În timpul urmăririi penale parchetul s-a sesizat din oficiu că în toamna anului 2004, în preajma alegerilor generale, primăria comunei Verguleasa, judeţul Olt, a fost sponsorizată de Prefectura judeţului Olt cu un număr de 6 calculatoare marca L., ridicate în luna noiembrie 2004 de către inculpatul C.P. şi martorul S.M.

Din aceste calculatoare inculpatul şi-a însuşit un calculator care a fost dus la domiciliul său, unde a fost găsit cu prilejul efectuării unei percheziţii domiciliare.

Potrivit adresei din 2 august 2006 a Prefecturii Olt, cele 6 calculatoare au fost date Primăriei Verguleasa pe baza procesului-verbal din 23 noiembrie 2004, însă actul de înregistrare şi transferare nu s-a mai găsit în arhiva prefecturii.

În evidenţa primăriei au fost înregistrate numai două calculatoare marca L. cu o valoare de inventar de 17.769.600 lei.

Calculatorul ridicat din domiciliul inculpatului a fost predat la secretarul primăriei V.V. care a procedat la înregistrarea obiectului.

Ulterior, inculpatul l-a determinat pe casierul primăriei, C.I. să declare că acel calculator ar fi fost luat şi transportat la domiciliul primarului, pentru ca fiica acestuia să întocmească un tabel cu toţi contribuabilii restanţi ai Primăriei Verguleasa.

S-a apreciat că depoziţia acestui martor nu este sinceră şi că el a încercat să facă o declaraţie în interesul inculpatului, pentru a-şi păstra locul de muncă.

Având în vedere probele administrate în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că nu au fost probate cele două infracţiuni de luare de mită, întrucât declaraţiile denunţătorilor şi martorilor sunt contradictorii, incerte şi neconcludente.

Astfel, în privinţa denunţătorului Z.E. s-a reţinut că acesta a făcut afirmaţii contradictorii în denunţ, apoi în declaraţia dată în faţa procurorului şi după aceea în faţa instanţei, în legătură cu numărul de sticle de vin date inculpatului.

Tot astfel, în cazul denunţătorului T.D. s-au constatat contradicţii în legătură cu pretinderea şi înmânarea sumei de 8.000.000 lei vechi, nerezultând că această sumă ar fi fost dată primarului de către martorul S.M.

Referitor la medalia de argint s-a reţinut că, în realitate, aceasta era o felicitare dată inculpatului la sediul primăriei, împreună cu un calendar şi o agendă cu ocazia Anului Nou, faptul fiind confirmat de salariaţii Primăriei Verguleasa şi recunoscută de inculpat.

Aşa fiind, neconstituind bunuri de valoare în sensul art. 254 alin. (1) C. pen., nu se poate reţine această infracţiune.

În legătură cu infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă a numitului S.M. s-a constatat că nu există probe certe şi convingătoare.

Astfel înregistrarea discuţiei cu reportofonul de către martorul S.M. nu a fost efectuată în condiţiile art. 91¹ C. proc. pen., iar în absenţa reportofonului nu se putea expertiza caseta înregistrată pentru a se stabili cui aparţin vocile.

Tot astfel în privinţa aceleiaşi infracţiuni privind pe numitul T.D. nu a fost dovedită cu certitudine nici această faptă.

Relativ la infracţiunea de delapidare s-a reţinut că acel calculator a fost dus de un salariat al primăriei la domiciliul inculpatului, care era obligat să îl restituie primăriei.

Privitor la cele două fapte de purtare abuzivă s-a reţinut că ele au fost comise de inculpat.

Având în vedere împrejurările reale ale săvârşirii faptelor de delapidare şi purtare abuzivă de valoare redusă a prejudiciului şi că bunul sustras a fost restituit, ţinând seama de vârsta şi de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului s-a apreciat că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni care să necesite aplicarea unei pedepse, astfel că s-a considerat că în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 18¹ C. pen.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 46 din 25 februarie 2010 a admis apelurile declarate de procuror, de părţile vătămate Z.E. şi B.S. şi de inculpatul C.P. şi a desfiinţat sentinţa atacată.

Rejudecând cauza, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.P. la 1 an închisoare (denunţător Z.E.).

În baza art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 400 lei amendă (parte vătămată B.S. şi A.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 18.000 lei despăgubiri plus 10.322 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Z.E. şi de 1.000 lei, daune morale plus 2.695 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.S.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar, primind criticile formulate în apel de procuror, de denunţătorul Z.E., de partea vătămată B.S. şi de inculpat a considerat greşită soluţia primei instanţe de achitare pentru infracţiunile de luare de mită şi purtare abuzivă.

Totodată, s-a apreciat că în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) se impune achitarea pentru inexistenţa faptelor, iar referitor la infracţiunea de delapidare se impune achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale faptei şi anume vinovăţia.

Astfel, în baza materialului probator al cauzei s-a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de luare de mită în cazul denunţătorului Z.E., constând în pretinderea şi primirea repetată începând cu anul 2001 până în 2006 a mai multor bunuri materiale, respectiv 300 sticle vin de colecţie şi o monedă de argint (restituită în timpul urmăririi penale), pentru rezolvarea favorabilă a unei cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Totodată, s-a reţinut vinovăţia inculpatului în primirea sumei de 800 lei de la denunţătorul T.D. pentru soluţionarea cererii de concesionarea unui teren proprietatea privată a Primăriei Verguleasa.

Privitor la cele două infracţiuni de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. s-a considerat că acestea prezintă pericolul social al unor infracţiuni şi că este necesară aplicarea unor pedepse, nicidecum a unei măsuri administrative cum a hotărât prima instanţă.

Având în vedere datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi vârsta, instanţa de apel a considerat că cauza se impune recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării ei.

De asemenea, s-a apreciat întemeiată cererea părţii civile Z.E. de obligare a inculpatului la plata sumei de 18.000 lei, contravaloarea bunurilor de care a beneficiat supuse prevederilor art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Privitor la daunele morale cerute de aceeaşi parte civilă s-a considerat că ele nu pot fi acordate, întrucât moralitatea nu caracterizează raporturile stabilite între inculpat şi partea vătămată.

S-a mai constatat că cererea părţii civile B.S., de obligare a inculpatului la plata daunelor morale pentru prejudiciul moral suferit, este întemeiată, acordându-se suma de 1000 lei. În legătură cu solicitarea de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor, reprezentând lipsa de folosinţă a autocamionului s-a constatat că aceasta nu este fondată, întrucât inculpatul nu a indisponibilizat bunul părţii vătămate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul, părţile civile Z.E. şi B.S. şi inculpatul C.P.

În recursul declarat de procuror s-a susţinut, prin motivele scrise, în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. că pedepsele aplicate de instanţa de apel au fost greşit individualizate, solicitându-se majorarea lor şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

La termenul de judecare a recursurilor, procurorul de şedinţă a solicitat încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni de purtare abuzivă, împlinindu-se termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Părţile civile au solicitat în recursul lor majorarea pedepselor aplicate inculpatului, condamnarea pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă şi aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

Au mai solicitat acordarea daunelor morale şi instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului pentru asigurarea reparării prejudiciului material şi moral suferit şi obligarea la cheltuieli judiciare.

Inculpatul a solicitat achitarea, întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu există sau în subsidiar că nu au fost comise de acesta.

Examinând Decizia atacată în raport de motivele de casare invocate, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de procuror şi de inculpat, aşa cum se va arăta în continuare şi nefondate recursurile declarate de părţile civile.

1. Analizând materialul probator al cauzei se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului C.P. în săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cazul denunţătorului Z.E. şi de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în cazul denunţătorului T.D.

Astfel apare dovedit că denunţătorul Z.E. a solicitat punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenuri din raza comunei Verguleasa, judeţul Olt, deţinute anterior de părinţii săi, pe vechiul amplasament şi că primarul C.P., preşedinte al comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, funcţionar în sensul art. 147 C. pen. şi autoritate publică potrivit art. 61 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, a pretins şi primit, în perioada 2001-2006, în vederea soluţionării favorabile a cererii, bunuri materiale, respectiv 300 sticle vin vechi, de colecţie, evaluate la 18.000 lei şi o medalie din argint, restituită denunţătorului la 20 aprilie 2006.

În acest sens sunt declaraţiile denunţătorului, declaraţiile martorilor L.I. şi S.M.

De asemenea este dovedit că denunţătorul T.D. a oferit primarului C.P., funcţionar potrivit legii penale cum s-a mai arătat, suma de 800 lei, în vederea concesionării unei suprafeţe de teren proprietatea comunei Verguleasa, judeţul Olt.

În acest sens sunt declaraţiile denunţătorului şi ale martorului S.M., care a confirmat remiterea plicului cu respectiva sumă inculpatului, chiar în sediul Primăriei Verguleasa.

După primirea banilor inculpatul s-a manifestat favorabil şi a susţinut în aceeaşi zi, în consiliul local cererea de concesionare, care a fost probată.

Criticile formulate de inculpat în recurs, în sensul că nu a comis faptele arătate şi că cele afirmate de denunţători ar fi contrare adevărului, nu pot fi primite, infracţiunile de luare de mită, fiind altfel pe deplin dovedite.

În consecinţă, soluţia de condamnare pentru acele infracţiuni este conformă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat.

2. Privitor la infracţiunile de purtare abuzivă prevăzute de art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) se constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect că cele două fapte au fost comise de inculpat, că ele prezintă pericolul social al unei infracţiuni în sensul art. 18 C. pen. şi că pentru sancţionarea lor este necesară aplicarea unor pedepse.

Astfel, este dovedit că la 25 noiembrie 200, C.P., primar al localităţii Verguleasa, judeţul Olt, fiind în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu de asigurare a desfăşurării normale a traficului rutier, conform dispoziţiilor art. 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data faptelor, le-a agresat în ziua de 25 noiembrie 2002 pe victimele B.S. şi A.I., care efectuau un transport legal de material lemnos pe raza localităţii.

Inculpatul deranjat de faptul că autocamionul condus de B.S. se deplasa pe mijlocul şoselei a procedat la oprirea acestui autovehicul prin blocarea drumului cu propriul autoturism a tras victima din cabină, i-a rupt hainele şi a lovit-o cu pumnii. După ce s-a recomandat ca fiind primarul localităţii, i-a cerut victimei să îi prezinte actele de însoţire a materialului lemnos şi enervat că i-au fost prezentate acte legale, inculpatul a luat un topor din autoturismul, său cu care i-a ameninţat pe A.I. şi B.S. precum şi pe martorul M.D.

Mai este dovedit că inculpatul l-a urcat cu forţa în autoturismul său pe A.I. l-a dus pe un câmp unde l-a lovit şi l-a ameninţat cu moartea.

Au fost anunţate conducerea SC S.V., Postul de poliţie al comunei şi I.P.J. Olt care au constatat realitatea faptelor comise de inculpat, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice consumate anterior.

Cu acelaşi prilej a fost sesizat şi Comandamentul Jandarmeriei Drăgăşani care a încercat aplanarea conflictului ivit.

Întrucât probele administrate, respectiv procesele - verbale încheiate de lucrătorii de poliţie de la I.P.J. Olt, care însă nu au înregistrat dosar penal pentru infracţiunile săvârşite, motiv pentru care au fost cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen., declaraţiile părţilor vătămate B.S. şi A.I., declaraţiile martorilor M.D. şi B.D. au confirmat toate aceste împrejurări, în mod justificat, instanţa de apel a considerat că faptele comise de inculpat, în exerciţiul atribuţiilor funcţiei de primar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. şi că se impune aplicarea unor pedepse pecuniare.

Prin urmare critica formulată de inculpat în sensul lipsei probelor de vinovăţie nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.

Având în vedere timpul care a curs de la data comiterii faptei - 25 noiembrie 2002 şi până în prezent se constată că, potrivit art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen., termenul prescripţiei speciale s-a împlinit, impunându-se încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

3. În legătură cu infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) se constată că soluţia de achitare a inculpatului C.P. formulată de instanţa de apel este corectă şi că astfel susţinerile din recursul părţilor civile nu pot fi primite.

Astfel, exista îndoiala, profitabilă inculpatului, că acesta ar fi încercat să îl determine pe martorul S.M. să revină asupra declaraţiilor sale.

Privitor la înregistrarea unei convorbiri purtate de primar cu martorul, de către acesta din urmă, nu au fost respectate dispoziţiile art. 91³ cu referire la art. 91⁴ C. proc. pen. Totodată, expertiza tehnică dispusă în cauză nu a putut fi efectuată în lipsa reportofonului folosit de martorul S.M.

Referitor la împrejurarea că inculpatul l-ar fi căutat pe denunţătorul T.D. la locul de muncă şi că l-ar fi determinat să nu declare adevărul în legătură cu suma de 8.000.000 lei vechi, dată prin intermediul martorului S.M., nici aceasta nu a fost probată, nefiind administrate probe certe şi convingătoare.

Aşa fiind soluţia de achitare pentru inexistenţa faptei este legală şi temeinică.

4. Relativ la temeiul achitării pentru infracţiunea de delapidare se constată că acesta a fost în mod corect avut în vedere de instanţa de control judiciar, ca fiind cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind vinovăţia în comiterea faptei.

Astfel, calculatorul aparţinând Primăriei Verguleasa a fost dus la domiciliul inculpatului unde a rămas şi a fost folosit de fiica inculpatului pentru întocmirea de către acesta a unui tabel cu toţi contribuabilii restanţi ai primăriei. Ca atare lipsind intenţia de săvârşire a faptei, temeiul achitării nu poate fi schimbat cum a cerut recurentul inculpat.

5. În privinţa pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile de luare de mită, reţinute în sarcina sa de 1 an închisoare în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/20000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (cazul Z.E.) şi de 8 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se constată că acestea au fost individualizate în mod justificat sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere potrivit art. 72 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările şi durata în timp în care s-au comis, valoarea avantajelor materiale primite dar şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună în familie şi comunitate, fiind investit în funcţia de primar în urma votului cetăţenilor din comună.

Se mai constată că scopul coercitiv şi reeducativ al pedepsei rezultante de 1 an închisoare poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi că astfel dispoziţiile art. 81 C. pen. au fost corect aplicate.

Privitor la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. este de menţionat că în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (3) din acelaşi cod, când există circumstanţe atenuante, această pedeapsă privativă de drepturi poate fi înlăturată, lucru pe care instanţa de apel l-a făcut.

În consecinţă criticile formulate de procuror şi de părţile civile în sensul greşitei individualizări a pedepsei sub aspectul cuantumului, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, al modalităţii de executare şi al omisiunii aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., nu sunt întemeiate.

6. Relativ la daunele morale cerute de denunţătorul recurent Z.E., în sumă de 50.000 lei se constată că nu sunt justificate în condiţiile în care şi această persoană, contrar legii, a oferit avantaje primarului inculpat, în scopul obţinerii unui drept al său, denunţând în cele din urmă fapta.

7. Singura îndreptăţire a acestei persoane este restituirea sumei de 18.000 lei, contravaloarea sticlelor de vin de colecţie date inculpatului care a fost adoptată de instanţa de apel în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Susţinerea din recurs, în sensul că trebuia acordată suma de 24.000 lei, nu poate fi primită, evaluarea făcută de instanţa de apel în baza chiar a precizărilor denunţătorului, fiind corectă.

8. Referitor la întinderea cheltuielilor judiciare se constată că instanţa de apel, a acordat în mod justificat suma de 10.322 lei denunţătorului Z.E., acest cuantum corespunzător culpei procesuale a inculpatului.

9. Tot astfel, solicitarea aceluiaşi denunţător de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei datorată nu pot fi primite, această măsură asigurătorie neavând caracter obligatoriu în raport cu dispoziţiile art. 163 alin. (6) C. proc. pen.

10. Privitor la susţinerile din recursul părţii civile B.S. în sensul că pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă sunt prea mici şi că s-ar impune majorarea lor şi aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., este de menţionat că respectivele critici nu pot fi luate în seamă, întrucât pentru aceste fapte, cum s-a arătat mai sus s-a împlinit termenul prescripţiei speciale.

Mai este de menţionat că pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 C. pen. nu este prevăzută pedeapsa complementară.

11. Referitor la solicitarea din recurs a aceleiaşi părţi civile B.S. de acordare a sumei de 3.500 lei, contravaloarea lipsei de folosinţă a autocamionului său, se constată că această pretenţie nu a fost dovedită, în condiţiile în care autovehiculul nu a fost disponibilizat de inculpat iar respectivul parte avea acces la acest bun.

12. În privinţa cererii părţii civile B.S. de majorare în recurs a daunelor morale la suma de 10.000 lei se constată că această solicitare nu poate fi primită, rezultând din materialul probator al cauzei ca sumă acordată de 1000 lei reprezintă o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul moral suferit pentru infracţiunea de purtare abuzivă comisă de inculpat.

13. Cererea recurentei părţi civile B.S. de majorare a cheltuielilor judiciare de la suma de 2.695 lei stabilită de instanţa de apel nu poate fi primită.

Astfel, din examinarea actelor dosarului rezultă că suma acordată este conformă cu actele doveditoare în faţa instanţei de apel.

14. Relativ la solicitarea aceleiaşi părţi civile, de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului pentru verificarea sumelor stabilite drept despăgubiri, se constată ca şi în cazul celeilalte părţi civile că această măsură asiguratorie nu are caracter obligatoriu, conform art. 163 alin. (6) C. proc. pen.

15. Faţă de cele ce preced, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. („dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale"), luat în considerare conform alin. (3) al aceluiaşi text, Curtea urmează, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, a admite recursurile declarate de procuror şi de inculpatul C.P. şi a casa Decizia atacată, în parte, numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 8 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi de câte 400 lei amendă aplicată în baza art. 250 alin. (3) cu referire la art. 13 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va dispune încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) cu aplicarea art. 13 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. se va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de luare de mită menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Se vor aplica dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi se va dispune în baza art. 81, art. 82 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, apreciindu-se în raport cu datele pozitive care îl caracterizează pe inculpat, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare.

Se vor aplica dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

Întrucât motivele de casare invocate de părţile civile sunt neîntemeiate, Curtea în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursurile declarate de Z.E. şi B.S. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, până la prezentarea avocatului ales, să fie plătit din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Casează Decizia atacată, numai cu privire la infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi de câte 400 lei amendă aplicate în baza art. 250 alin. (3) cu referire la art. 13 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal împotriva inculpatului C.P., pentru infracţiunile prev. de art. 250 alin. (3) cu aplic. art. 13 şi art. 74 alin. (1) C. pen. (două fapte).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Face aplicare dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile Z.E. şi B.S.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2955/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3119/2010. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Penal