ICCJ. Decizia nr. 2955/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2955/2010
Dosar nr. 6911/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Analizând datele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de la 16 august 2010 Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 3002 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor Z.V. şi P.C.G.
Pentru a dispupe astfel instanţa de fond a reţinut că inculpaţii Z.V. şi P.C.G. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea a 3 infracţiuni prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi o infracţiune prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.V.) şi respectiv pentru săvârşirea infracţiuni. prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul Z.V. la data de 30 octombrie 2008, a vândut unui investigator sub acoperire rezină de cannabis, iar în ziua de 01 noiembrie 2008, a vândut aceluiaşi investigator atât haşiş cât şi cocaină, în data de 01 iunie 2009 a vândut 0,92 grame de cannabis, iar ultima dată în ziua de 03 iulie 2009 a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire cca. 100 grame de rezină de cannabis, pe care o obţinuse de la P.C.G., prin intermediul lui N.D.
În sarcina inculpatului P.C.G. s-a reţinut că în luna iunie 2009 cu ajutorul prietenei sale M.E.M.D., la întoarcerea din Spania, a introdus în ţară cca. 100 grame de cannabis, pe care o oferit-o spre vânzare în ziua de 03 iulie 2009 investigatorului sub acoperire, prin intermediul lui Z.V.
Prin sentinţa penală nr. 202 din 22 iunie 2010 Tribunalul Prahova a dispus condamnarea celor doi inculpaţi la pedeapsa rezultantă în cuantum de 10 ani fiecare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, cei doi inculpaţi ocazie cu care Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanţa de fond a menţinut starea de arest a inculpaţilor apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri în termen legal, recurenţii inculpaţi Z.V. şi P.C.G. solicitând a fi judecaţi în stare de libertate apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat şi fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
În cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis o faptă penală.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege cât şi sub aspectul pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta o eventuală lăsare în libertate a inculpaţilor, pericol analizat în raport de natura infracţiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională ca şi perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii.
Nu în ultimul rând Înalta Curte reţine că inculpaţii au fost condamnaţi în prima instanţă la pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat, împrejurarea în raport de care apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a recurenţilor inculpaţi.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art., 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.V. şi P.C.G. împotriva încheierii din 16 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4553/105/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2947/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3005/2010. Penal → |
|---|
