ICCJ. Decizia nr. 2916/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2916/2010
Dosar nr. 1725/122/2009
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 50 din 12 februarie 2010 Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe inculpatul P.D.l., în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 12 octombrie 2009 la zi şi menţinută măsura preventivă privativă de libertate.
A fost confiscat de la inculpat un briceag-cuţit. Instanţa a admis acţiunea civilă a Spitalului de Urgenţă Giurgiu, obligându-l pe inculpat la 1.396 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 11 octombrie 2009, aproximativ orele 19,00, inculpatul P.D.I. şi partea vătămată S.B. se aflau la barul SC „V."; SRL din comuna Gogoşari, sat Drăghiceanu, judeţul Giurgiu, consumând la mese diferite băuturi alcoolice. Între cei doi existau stări conflictuale mai vechi. La un moment dat partea vătămată a constatat că i-a dispărut de pe masa din bar o pungă cu ";tacâmuri"; de pui, pe care ulterior, la indicaţiile unui consumator, a găsit-o şi recuperat-o din coşul de pe portbagajul bicicletei inculpatului, sprijinită de terasa barului.
Partea vătămată i-a reproşat inculpatului sustragerea pungii cu pui, iscându-se o îmbrânceală între părţi, după care partea vătămată S.B. a rupt o scândură din gard cu care l-a lovit în cap pe inculpat. În aceste împrejurări inculpatul a scos dintr-o borsetă un briceag tip fluture cu care i-a aplicat părţii vătămate 3 lovituri în zona abdominală.
Urmare măsurilor luate de martorii prezenţi, partea vătămată a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Giurgiu cu diagnosticul ";plăgi prin înjunghiere penetrante toraco-abdominale, cu plagă penetrantă abdominală hipocondrul stâng, cu perforare gastrică, plagă penetrantă flancul drept abdominal, cu secţie de colon ascendent - hemiperitoneu minim, peritonită generalizată şi revărsat pericardic";.
Potrivit raportului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovituri repetate cu un corp ascuţit tăietor-înţepător (cuţit) şi care necesită aproximativ 30 zile îngrijiri medicale, cu menţiunea că leziunile produse i-au pus în pericol viaţa.
Evaluând materialul probator, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit actele de violenţă sub stăpânirea unei puternice emoţii determinată de acuzaţia formulată de partea vătămată la adresa sa, în sensul că i-ar fi sustras punga cu tacâmuri de pui şi în cursul disputei aceeaşi parte vătămată l-a lovit în cap cu o scândură. La individualizarea pedepsei, alături de efectele circumstanţelor atenuante, prevăzut de art. 76 C. pen., instanţa a luat în considerare şi atitudinea ulterioară a părţii vătămate, care a precizat că îşi retrage plângerea şi nu doreşte condamnarea acestuia, precum şi conduita anterioară a inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.D.I. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81 C. pen., în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei.
Prin Decizia penală nr. 96 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanţa de control judiciar a constatat că, faţă de împrejurările concrete în care au fost comise actele de violenţă, aşa cum acestea rezultă din examinarea întregului material probator - şi nu numai a celui administrat în faza judecăţii - de gravitatea infracţiunii şi persoana inculpatului, cererile inculpatului formulate în calea de atac nu sunt justificate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând, prin motivele scrise şi susţinute oral, personal şi prin apărător, cererile din precedenta cale de atac, respectiv reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
În cauză instanţele în precedent au stabilit pe bază de probe legal administrate existenţa faptei şi săvârşirea acesteia, cu vinovăţie, de către inculpat.
Instanţa de recurs, în recursul inculpatului, va ţine seama de limitările prevăzute de art. 3858 C. proc. pen., astfel că împrejurările constatate de instanţa de fond ca realizând conţinutul circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu vor fi examinate.
Încadrarea juridică este legală.
Aplicarea de către inculpat a trei lovituri cu cuţitul în zona abdominală a părţii vătămate, toate penetrante cu secţionarea unor organe interne semnifică fără dubii intenţia acestuia de a ucide, viaţa victimei fiind salvată de intervenţia medicală de urgenţă.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel - din perspectiva interesului inculpatului - instanţa de fond a ţinut seama de datele de caracterizare a acestuia, reţinând lipsa antecedentelor penale, precum şi cele relative la împrejurările comiterii faptei, constatând săvârşirea acesteia în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Alături de aceste criterii, însă nu pot fi ignorate nici celelalte, prevăzute de lege şi anume gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii, îndreptată împotriva vieţii şi limitele legale speciale ale pedepsei.
În raport de toate cele ce preced, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată şi aceasta este necesară atât pentru realizarea funcţiilor sancţiunii - de constrângere şi reeducare - cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, cererile inculpatului de reducere a pedepsei şi schimbare a modalităţii de executare nu sunt întemeiate.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului P.D.I. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată urmează să fie deduse reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 12 octombrie 2009 la 25 august 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.I. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 octombrie 2009 la 25 august 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 106/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
