ICCJ. Decizia nr. 2925/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2925/2010
Dosar nr. 7231/62/2009
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 48/S din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 7231/62/2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea aceleiaşi instanţe din 5 februarie 2010, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii A. (fost L.) A.O., C.M.M. şi S.L., după urmează:
I. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. (fost L.) A.O. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulaţie.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulaţie (două fapte).
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă durata prevenţiei de la 09 aprilie 2009 la zi.
II. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulaţie.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă durata prevenţiei de la 09 aprilie 2009 la zi.
III. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata S.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulaţie.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 09 aprilie 2009 - 06 iulie 2009.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.M.M. a sumei de 7.070 RON, consemnată la C.E.C. - Sucursala Braşov, conform dovezilor depuse la dosar.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M., F.K.V. introdus în plic de culoare albastră şi sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16817 şi 29 de card-uri din P.V.C. cu bandă magnetică introduse într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685, obiecte depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul C.M.M. a unui telefon mobil marca N., 5 (cinci) telefoane mobile introduse într-un plic de culoare albastră sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 16685 şi alte obiecte introduse într-un sac de nailon sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 10846 către inculpatul A. (fost L.) A.O.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 8 aprilie 2009, prin intermediul Serviciului de urgenţă 112, au fost sesizate organele de poliţie din cadrul Secţiei nr. 4 Poliţie Braşov cu privire la posibila folosire neautorizată de carduri bancare de către o persoană de sex masculin.
Sesizarea fusese formulată de martorul C.V.A.
Conform declaraţiei martorului, persoana în cauză avea o înfăţişare şi un comportament suspect în sensul că purta ochelari cu lentile fumurii, deşi era întuneric, şi utilizase mai multe carduri în vederea retragerii de numerar.
Ca urmare, martorul a procedat la reţinerea persoanei în cauză şi a aflat de la aceasta că efectuase mai multe retrageri de numerar cu instrumente de plată ce nu îi aparţineau.
În respectiva împrejurare, persoana suspectă a încercat să ofere martorului suma de 5.000 RON pentru a nu fi denunţată organelor de poliţie.
În aceste circumstanţe, organele de poliţie au constatat că persoana depistată şi reţinută de martor era inculpatul C.M.M.
La control efectuat asupra inculpatului a fost găsită suma de 7.070 RON, precum şi un număr de 11 carduri din P.V.C. prevăzute cu bandă magnetică, descrise ca atare în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, şi o bucată de hârtie pe care erau scrise 11 rânduri cuprinzând diferite combinaţii de cifre şi un telefon mobil.
După ce inculpatul a fost condus la sediul poliţiei, telefonul mobil al acestuia a înregistrat mai multe apeluri şi mesaje SMS începând cu orele 21,00.
În aceeaşi noapte, pe baza informaţiilor furnizate de inculpatul C.M.M. au fost identificaţi şi inculpaţii A.A.O. şi S.L., pe raza localităţii Moeciu, judeţ Braşov.
Cei doi inculpaţi au fost depistaţi şi opriţi în trafic, în autoturismul O., în timp ce se deplasau pe DN 73, direcţia Braşov - Piteşti, la circa 50 m de intersecţia drumului naţional cu drumul de acces spre Complexul turistic ";C.G."; din localitatea Moeciu.
După oprirea în trafic şi sosirea la faţa locului a lucrătorilor de poliţie din cadrul B.C.C.O. Braşov, pe asfaltul din aproprierea maşinii, a fost găsit un memory stick, stabilindu-se ulterior că acesta fusese aruncat de inculpatul A.A.O.
De asemenea, în interiorul maşinii au fost găsite mai multe telefoane mobile descrise ca atare în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie.
Totodată, înainte de conducerea inculpaţilor la sediul poliţiei, aceştia s-au deplasat împreună cu lucrătorii de poliţie la Complexul turistic ";C.G."; din localitatea Moeciu, unde în prezenţa martorilor asistenţi C.G. şi D.S.I., într-un tomberon de gunoi situat lângă Vila ";B."; a fost găsită o sacoşă din plastic, despre care cei 2 inculpaţii au recunoscut că au aruncat-o înainte de a pleca de acolo.
În interiorul sacoşei au fost descoperite mai multe ambalaje de telefoane mobile şi 2 cartele SIM.
În dimineaţa zilei de 9 aprilie 2009, la postul de poliţie Moeciu a fost predată de martorul C.I. o pungă de hârtie tip cadou ce conţinea mai multe carduri din P.V.C.
Respectiva pungă fusese găsită de martor în apropierea locului unde a avut loc oprirea în trafic a inculpaţilor A.A.O. şi S.L., în interiorul acesteia fiind descoperite 18 carduri prinse în două pachete, precum şi 2 bucăţi de hârtie, pe care erau scrise 4 şi, respectiv, 2 rânduri cu combinaţii de cifre.
Din declaraţiile inculpatului A.A.O. a rezultat că acesta fusese plecat în Italia de mai multe ori, ultima revenire în ţară având loc în luna martie 2009.
Conform recunoaşterii efectuate, inculpatul primise de la o persoană neidentificată un număr de 30 carduri, unele dintre ele personalizate, pentru care a plătit câte 10 euro/card, fiind atenţionat să nu le folosească în Italia, ci doar în anumite zone din România.
Odată cu cardurile, inculpatul A. a primit de la aceeaşi persoană şi combinaţiile de numere pentru fiecare card în parte (pin-urile aferente).
La întoarcerea în ţară, inculpatul i-a dat aproximativ 15 carduri inculpatului C.M., urmând ca sumele obţinute din retragerea frauduloasă de numerar să fie împărţite între inculpaţi.
În acest context, pentru a putea extrage sume de bani şi pentru a nu folosi cardurile pe raza localităţii de domiciliu - Drobeta-Turnu Severin, inculpatul A. s-a hotărât să plece împreună cu concubina sa, inculpata S.L., într-o excursie în vestul ţării, cazându-se, la data de 8/9 aprilie 2009, în Complexul ";C.G."; din localitatea Moeciu, judeţ Braşov.
În seara zilei de 8 aprilie 2009, având asupra sa mai multe carduri dintre cele primite de la inculpatul A., inculpatul C.M.M. a fost surprins în oraşul Braşov, în faţa ATM-ului nr. X aparţinând B.T., în timp ce încerca să efectueze o serie de retrageri de numerar.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului C. au fost găsite 11 carduri din P.V.C. prevăzute cu bandă magnetică, o bucată de hârtie pe care erau scrise 11 rânduri cuprinzând diferite combinaţii de cifre şi suma de 7.070 RON.
Cu ocazia audierii, inculpatul C. a recunoscut că cele 11 carduri descoperite asupra sa erau din cele primite de la inculpatul A.A.O.
Conform declaraţiei inculpatului, acesta se întâlnise cu inculpatul A. în cursul acelaşi zile, în oraşul Braşov. La întâlnire, participase şi inculpata S.L.
Şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii A.A. şi C.M. au recunoscut comiterea faptei, declarând că instrumentele de plată electronică falsificate erau deţinute în vederea punerii lor în circulaţie.
De asemenea, inculpatul A.A. a recunoscut că el procurase cardurile deţinute de inculpatul C.M.M. şi că îi spusese acestuia să efectueze retrageri de câte 1.000 RON de pe fiecare card, oferindu-i, totodată, şi combinaţiile de cifre necesare utilizării respectivelor instrumente de plată.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanţă a constatat că inculpaţii erau vinovaţi de săvârşirea faptelor menţionate în rechizitoriu, concluzie valabilă şi în privinţa inculpatei S.L., concubina inculpatului A.A.O.
Sub acest aspect au fost înlăturate susţinerile în apărare ale inculpatei şi declaraţiile formulate de inculpaţii A.A. şi C.M. care au încercat să o disculpe de orice acuzaţie.
S-a reţinut astfel că inculpata declarase că nu ştia despre provenienţa cardurilor folosite de inculpatul A.A.O. şi că extragerile de numerar pe care le efectuase au fost realizate conform instrucţiunilor primite de la inculpat.
Având în vedere că cei doi inculpaţi se aflau într-o relaţie de concubinaj din anul 2005, că inculpatul A.A.O. obişnuia să absenteze din domiciliu şi avea un cerc de prieteni cu comportament îndoielnic, iar în perioada imediat anterioară comiterii faptelor, inculpatul fusese plecat în Italia, prima instanţă a constatat că inculpata a ştiut despre existenţa cardurilor falsificate şi a acceptat să efectueze retragerile de numerar, cunoscând caracterul fraudulos al respectivelor operaţiuni.
Cu relevanţă în reţinerea vinovăţiei inculpatei a fost menţionată împrejurarea că instrumentele de plată folosite nu purtau numele inculpatului A. şi că de fiecare dată când aceasta proceda la efectuarea unei retrageri de numerar, inculpatul îi comunica combinaţia de cifre aferentă cardului utilizat.
În raport de aceste elemente, având în vedere şi gradul de instrucţie al inculpatei, prima instanţă a concluzionat că implicarea infracţională a inculpatei era de necontestat.
A fost menţionată în acest sens şi împrejurarea că inculpata îl însoţise pe concubinul său la Complexul ";C.G.";, unde a avut loc întâlnirea cu coinculpatul C.M. şi, în condiţiile în care toţi trei s-au cazat într-o singură cameră, era imposibil să nu fi auzit discuţiile purtate în legătură cu activitatea infracţională ce urma a fi desfăşurată.
S-a mai arătat că răspunderea penală a inculpatei în încadrarea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 nu era înlăturată de împrejurarea că instrumentele de plată falsificate nu erau deţinute în mod continuu de către inculpată; conform probatoriului administrat, inculpatul A. îi înmâna inculpatei cardurile falsificate spre folosire, după care acestea îi erau imediat restituite.
Ca urmare, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii A.A., C.M. şi S.L. se încadrează în prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, luându-se act că cercetările în cauză privind efectuarea de operaţiuni frauduloase se instrumentează într-un dosar separat.
În ceea priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţi, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de împrejurările de săvârşire a faptelor, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, numărul cardurilor deţinute, precum şi de circumstanţele lor personale şi conduita adoptată în proces.
Pentru inculpatul A.A.O., s-a avut în vedere numărul mare de carduri falsificate descoperite asupra acestuia, precum şi uşurinţa cu care le-a încredinţat atât inculpatului C. cât şi inculpatei S., în vederea efectuării de operaţiuni frauduloase.
Pe de altă parte, s-a reţinut că inculpatul a avut un comportament procesual corespunzător în ceea ce priveşte propriile acuzaţii şi faptul că se afla la primul conflict cu legea penală.
Această ultimă împrejurare a fost calificată drept circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimul special prevăzut de lege.
Şi pentru inculpatul C.M.M., a fost avut în vedere numărul mare de carduri falsificate deţinute în vederea efectuării de operaţiuni frauduloase şi uşurinţa cu care a acceptat propunerea inculpatului A. privind obţinerea de venituri ilicite.
De asemenea, a fost avut în vedere mobilul infracţiunii, inculpatul în cauză fiind cunoscut ca un împătimit al jocurilor de noroc, cu datorii acumulate din acest motiv.
Atitudinea procesuală corespunzătoare avută în faţa organelor judiciare în ceea ce priveşte recunoaşterea propriilor acuzaţii şi lipsa antecedentelor penale a fost reţinută de prima instanţă ca circumstanţă atenuantă conform art. 74 lit. a) C. pen.
În privinţa inculpatei S.L., aceeaşi circumstanţă atenuantă judiciară a fost reţinută în considerarea lipsei antecedentelor penale şi a bunei conduite manifestate în general înainte de punerea sub acuzare.
Ca urmare, având în vedere şi faptul că inculpata deţinuse un număr mai redus de carduri falsificate, prima instanţă a considerat că scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără privare de libertate, în condiţiile art. 81 C. pen.
Pentru ceilalţi doi inculpaţi, s-a apreciat că reeducarea şi reinserţia socială nu poate fi obţinută decât prin executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate.
Complementar rezolvării acţiunii penale, instanţa a dispus şi confiscarea de la inculpatul C.M.M. a sumei de 7.070 RON obţinută din extragerile de numerar efectuate cu cardurile falsificate, dar şi a unui memory stick de capacitate 2 Gb, de culoare albastră, marca M., F.K.V. şi 29 de carduri din P.V.C. cu bandă magnetică descoperite asupra inculpaţilor, măsură de siguranţă luată conform art. 118 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost restituite către inculpaţii A.A.O. şi C.M.M. telefoanele mobile ridicate de organele de poliţie, constatându-se că respectivele bunuri nu aveau legătură cu comiterea faptelor.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpaţii A.A., C.M. şi S.L., precum şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.
Apelul procurorului a vizat nelegala confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M., precum şi greşita individualizare a pedepselor aplicate în cauză prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru inculpata S.L.
Greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepselor a fost criticată şi în apelurile inculpaţilor A.A.O. şi C.M.M., solicitându-se ca în raport de buna conduită avută înainte şi după comiterea faptelor şi situaţia personală actuală să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Prin apelul inculpatei S.L., a fost criticată soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă, susţinându-se că din probele administrate nu rezulta ca inculpata să fi cunoscut că instrumentele de plată primite de la inculpatul A. erau falsificate şi că acceptase să efectueze retrageri de numerar în aceste condiţii.
Prin Decizia penală nr. 37/AP din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise toate apelurile declarate în cauză şi desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpatei S.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, greşita condamnare a inculpatului A.A.O. pentru instigare la comiterea aceleiaşi infracţiuni şi nelegala confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatului C.M.M., iar în rejudecare:
I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice falsificate în vederea punerii lor în circulaţie prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului A.A.O. şi repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.A.O. pentru instigare la comiterea infracţiunii la deţinere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulaţie prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) Legea nr. 365/2002 - faptă comisă faţă de inculpata S.L.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse a câte 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
III. A fost înlăturată dispoziţia de confiscare a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M. şi menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul A.A.O. a unui memory stick de capacitate 2 Gb, culoare albastră, marca M., F.K.V. şi 29 de carduri din P.V.C. cu bandă magnetică, obiecte aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei din apel s-a arătat că prima instanţă reţinuse în mod corespunzător situaţia de fapt şi stabilise întemeiat vinovăţia inculpaţilor A.A.O. şi C.M.M. în săvârşirea faptelor menţionate în rechizitoriu, din probele administrate în cauză rezultând că inculpaţii au fost deţinut mai multe instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulaţie, ceea ce constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic.
De asemenea, s-a constatat că răspunderea penală a inculpatului A.A.O. fusese corect angajată şi pentru fapta de a fi instigat la comiterea infracţiunii sus-menţionate pe inculpatul C.M.M., rezultând că acest inculpat furnizase cardurile falsificate şi determinase luarea rezoluţiei infracţionale.
În schimb, instanţa de apel a constatat că activitatea desfăşurată de inculpata S.L. fusese greşit încadrată ca infracţiune de deţinere de instrumente de plată electronică în vederea punerii lor în circulaţie în contextul în care probatoriul administrat demonstrase că inculpata nu deţinuse cardurile falsificate decât strict necesar efectuării de retrageri frauduloase.
Or, pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii era necesar să existe o acţiune de primire şi păstrare a instrumentelor de plată falsificate, fapta având caracter continuu.
Ca atare, instanţa de apel a constatat că spre deosebire de ceilalţi doi inculpaţi care au deţinut cardurile asupra lor un interval de timp mai îndelungat, primindu-le şi păstrându-le în vederea punerii lor în circulaţie, în cazul inculpatei S.L. contactul material cu instrumentul de plată electronică falsificat a fost de scurtă durată şi exclusiv pe timpul impus de efectuarea tranzacţiilor de la bancomate, împrejurare în care nu erau îndeplinite cerinţele laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002.
S-a mai arătat că raportat la obiectul sesizării instanţei prin rechizitoriu nu era permisă analizarea conduitei inculpatei din perspectiva dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 privitoare la punerea în circulaţie de instrumentele de plată electronică falsificate, având în vedere că pentru efectuarea operaţiunilor de retragere de la bancomate, se dispusese disjungerea şi continuarea cercetărilor într-un dosar separat.
Prin urmare, constatând neîndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002 reţinută în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, instanţa de apel a dispus achitarea acesteia, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Corelativ, şi în privinţa inculpatului A.A.O. s-a dispus achitarea de sub acuza instigării la comiterea aceleiaşi infracţiuni, reţinându-se că răspunderea penală nu putea fi angajată în cazul în care instigatul nu săvârşise o faptă care să constituie infracţiune.
De asemenea, s-a constatat că şi măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 7.070 RON de la inculpatul C.M.M. era nelegală întrucât respectiva sumă de bani nu rezultase din săvârşirea infracţiunii pentru care a avut loc sesizarea instanţei, ci din folosirea frauduloasă a cardurilor bancare, faptă pentru care se dispusese însă disjungerea şi continuarea cercetărilor într-un dosar separat.
Tot astfel, instanţa de apel a constatat că deşi corectă în conţinut măsura confiscării speciale a unui memory stick de capacitate 2 Gb, de culoare albastră, marca M., F.K.V. şi a 29 carduri din P.V.C. cu bandă magnetică dispusă în primă instanţă, aceasta nu era suficient precizată cu privire la inculpatul faţă de care urma a fi executată.
Ca atare, reţinând că măsura de siguranţă a confiscării speciale se ia numai faţă de persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi observând că bunurile anterior menţionate aparţineau inculpatului A.A.O., instanţa de apel a dispus luarea măsurii exclusiv împotriva acestui inculpat.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţi, instanţa de apel a constatat că prima instanţă valorificase corespunzător atât circumstanţele personale ale inculpaţilor, cât şi celelalte elemente referitoare la natura şi gravitatea faptei în sine, neexistând temeiuri de aplicare a unui regim sancţionator mai sever şi nici împrejurări care să justifice schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Ca urmare, numai în limitele arătate, au fost admise apelurile parchetului şi ale inculpaţilor şi desfiinţată hotărârea primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii A.A.O. şi C.M.M.
Prin recursul procurorului, invocându-se incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi pct. 14 C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel a fost criticată pentru nelegala achitare a inculpatei S.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, susţinându-se că în mod eronat s-a considerat că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu întruneşte elementele constitutive ale respectivei infracţiunii, precum şi pentru greşita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate inculpaţilor A.A.O. şi C.M.M., prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare.
În cadrul criticii referitoare la greşita achitare a inculpatei, s-a arătat că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este suficient să se probeze că deţinerea instrumentelor falsificate nu a avut caracter accidental şi că acestea erau deţinute în vederea punerii lor în circulaţie.
În speţă, chiar dacă deţinerea cardurilor falsificate nu a fost de lungă durată, a rezultat neechivoc că acestea s-au aflat în posesia inculpatei şi au fost folosite pentru efectuarea mai multor extrageri frauduloase de numerar.
Or, în condiţiile în care era realizată infracţiunea scop, nu se putea reţine inexistenţa infracţiunii mijloc, deţinerea de carduri falsificate de către inculpată având ca scop efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
În subsidiar, s-a solicitat să se constate că fapta inculpatei era încadrabilă în dispoziţiile art. 221 C. pen. sau ale art. 264 C. pen., sens în care se impunea schimbarea de încadrare juridică conform art. 334 C. proc. pen.
Critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei a fost susţinută în raport de reţinerea nejustificată a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) în favoarea ambilor inculpaţi.
S-a arătat că inculpaţii nu au adoptat o poziţie procesuală corespunzătoare, în condiţiile în care, prin declaraţiile formulate, au încercat să o disculpe pe coinculpata S.L., iar faptul că nu erau cunoscuţi cu antecedente penale nu constituia o împrejurare care să reducă semnificativ periculozitatea socială a acestora, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii şi celelalte împrejurări ale comiterii faptei.
La rândul său, inculpatul A.A.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracţiunea de instigare la deţinere de instrumente de plată falsificate cu referire la inculpatul C.M.M., iar în subsidiar, reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei închisorii.
S-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârşirea unor acte din partea inculpatului care să fi avut drept consecinţă determinarea infracţională a instigatului, simpla transmitere a cardurilor falsificate neavând valoarea unei instigări în sensul legii penale, în contextul în care ambii inculpaţi au avut reprezentarea consecinţelor faptei şi nu a existat nicio altă acţiune de influenţare în luarea rezoluţiei infracţionale.
Referitor la individualizarea pedepsei, s-a arătat că buna comportare avută înainte şi după săvârşirea faptei constituie o garanţie suficientă că reeducarea inculpatului poate fi obţinută prin neexecutarea pedepsei în regim penitenciar.
Aceeaşi solicitare, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a fost formulată şi în recursul inculpatului C.M.M., susţinându-se în esenţă că motivele care au determinat reţinerea circumstanţei atenuate prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. justificau deopotrivă şi suspendarea executării pedepsei.
Examinând cauza în raport de criticile formulate care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14 şi 172 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
Rezultă astfel că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) este necesară săvârşirea unei acţiuni de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate ori de deţinere a unor asemenea instrumente în scopul punerii lor în circulaţie.
Prin deţinere în accepţiunea normei de lege enunţate se înţelege primirea şi păstrarea de instrumente falsificate un oarecare interval de timp, simplul contact material cu obiectele interzise la deţinere neîndeplinind cerinţa laturii obiective a infracţiunii, definită printr-o activitate ce implică în mod necesar o prelungire în timp a acesteia.
Or, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpata S.L. a avut asupra sa cardurile falsificate exclusiv pe timpul efectuării retragerilor de numerar, anterior acestui moment, cât şi ulterior, instrumentele de plată falsificate aflându-se în posesia inculpatului A.A.O.
De altfel, cu privire la această stare de fapt nu s-au formulat obiecţii de către acuzare, susţinându-se doar că retragerea frauduloasă de numerar efectuată de inculpata în cauză nu putea fi obiectiv realizată în lipsa deţinerii cardurilor falsificate.
Cu privire la aspectul invocat, Înalta Curte arată că extragerile de bani efectuate prin utilizarea cardurilor falsificate se circumscrie faptei incriminate în art. 27 din Legea nr. 365/2002, iar ca situaţie premisă, respectiva infracţiune presupune faptul material al deţinerii instrumentului de plată falsificat.
Însă faptul material al deţinerii instrumentului de plată falsificat nu atrage automat încadrarea faptei şi în dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 365/2002, deţinerea în acest caz constituind numai mijlocul prin care se realizează în mod obiectiv activitatea incriminată la art. 27 din lege.
Desigur, pentru situaţiile în care primirea şi păstrarea cardurilor depăşeşte sfera actelor preparatorii, situându-se în timp la oarecare distanţă de realizarea infracţiunii scop - extragerea frauduloasă de numerar - şi concretizează prin durată o acţiune independentă de cea în vederea căreia se realizează, fapta constituie infracţiune conform art. 24 alin. (2) din lege.
Ca urmare, soluţia de achitare dispusă de instanţa de apel cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 reţinută în sarcina inculpatei S.L. prin rechizitoriu este corectă, fiind deplin justificată şi concluzia vizând imposibilitatea legală de schimbare a încadrării juridice, în condiţiile în care pentru fapta circumscrisă noii încadrări juridice nu operase învestirea instanţei, efectuându-se cercetări într-un dosar disjuns la procuror.
De asemenea, în condiţiile în care activitatea desfăşurată de inculpata S.L. în legătură cu cardurile primite de la coinculpatul A.A.O. se află în curs de cercetare la organele de urmărire penală, urmând a fi stabilită şi încadrarea juridică corespunzătoare acţiunilor săvârşite, nu poate fi luată în examinare solicitarea din recurs a procurorului vizând incidenţa în cauză a prevederilor art. 221 C. pen. ori ale art. 264 C. pen.
Dincolo de faptul că între infracţiunile sus-menţionate există deosebire de reglementare, caracterizarea juridică a activităţii inculpatei nu se poate face pe temeiul unei fapte ce constituie încă obiectul unei anchete în curs de derulare şi în care urmează a se stabili încadrarea juridică corespunzătoare întregii activităţi desfăşurate.
Ca atare, vor fi înlăturate criticile procurorului formulate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, nu subzistă nici infracţiunea de instigare la deţinerea de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulaţie reţinută în sarcina inculpatului, în condiţiile în care fapta la care s-a instigat nu constituie infracţiune.
În schimb, Înalta Curte constată că elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni sunt îndeplinite cu referire la situaţia inculpatului C.M.M.
Se reţine în acest sens că instrumentele de plată falsificate au fost procurate de inculpatul A.A.O., acesta deţinând şi combinaţia de cifre necesară efectuării extragerilor frauduloase de numerar.
De asemenea, acelaşi inculpat a fost cel care l-a contactat pe coinculpatul C.M.M. şi i-a prezentat în detaliu modalitatea de folosire a cardurile falsificate, cu referire la oraşele în care puteau fi folosite, limita maximă a extragerii şi combinaţia de cifre aferentă.
Nimic din actele dosarului nu sugerează că, în absenţa intervenţiei inculpatului A.A.O., coinculpatul C.M.M. ar fi luat hotărârea de a comite infracţiunea.
Sub acest aspect, este lipsită de relevanţă împrejurare că şi inculpatul C.M.M. a avut reprezentarea consecinţelor faptei sale câtă vreme hotărârea de a săvârşi infracţiunea a fost determinată de îndemnurile inculpatului A.A.O.
Prin urmare, va fi înlăturată şi critica inculpatului A.A.O. vizând greşita sa condamnare pentru infracţiunea de instigare la deţinerea de instrumente de plată electronică falsificate prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu referire la coinculpatul C.M.M.
Examinând în continuare criticele formulate în recursul procurorului şi ale inculpaţilor A.A.O. şi C.M.M., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză au fost corespunzător individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţa cuvenită atât circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat, cât şi împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională.
A fost avută în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, iar din această perspectivă, s-a reţinut că fraudele informatice constituie infracţiuni deosebit de grave, atât prin raportare la amploarea pe care o înregistrează în prezent, cât şi prin consecinţele produse asupra încrederii publicului în siguranţa operaţiunilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice.
Pe de altă parte, s-a ţinut seama şi de conduita procesuală de ansamblu a inculpaţilor, precum şi de comportamentul corespunzător al acestora înainte de comiterea faptelor.
Buna conduită a inculpaţilor înainte de săvârşirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale şi, în general, atitudinea corespunzătoare în familie şi în societate, evidenţiată ca atare de actele şi înscrisurile depuse în circumstanţiere, au fost reţinute ca elemente de natură a releva o periculozitatea socială mai redusă a inculpaţilor.
Şi în opinia Înaltei Curţi toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operaţiunea de individualizare a pedepsei, neputând fi ignorate în aprecierea periculozităţii sociale pe care o prezintă inculpaţii.
Pedeapsa trebuie să fie justă şi echitabilă, corespunzătoare şansei de reeducare pe care o prezintă inculpatul.
Or, în cauză, datele ce circumstanţiază persoana inculpaţilor justifică aplicarea unui regim sancţionator mai blând, împrejurările reţinute în favoare atrăgând valabil incidenţa prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.
Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui regim sancţionator mai sever sau mai blând, împrejurările invocate în defavoare, cât şi cele favorabile inculpaţilor, fiind valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite de prima instanţă.
De asemenea, se constată că şi executarea în regim penitenciar a pedepsei constituie o modalitate adecvată de individualizare a executării sancţiunilor penale, apreciindu-se, în acord cu instanţele anterioare, că reeducarea inculpaţilor şi prevenirea generală poate fi asigurată în acest mod.
Prin urmare, se constată că toate aspectele invocate de parchet şi apărare au fost corect evaluate de instanţe, neexistând temeiuri care să justifice reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor nici în cuantum, nici în ceea ce priveşte modalitatea de executare, criticile formulate în acest sens fiind nefondate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpaţii A.A.O. şi C.M.M., constatând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate sub toate aspectele invocate.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata prevenţiei la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi 3 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii A. (fost L.) A.O. şi C.M.M. împotriva Deciziei penale nr. 37/AP din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 aprilie 2009 la 25 august 2010.
Obligă recurentul inculpat A. (fost L.) A.O. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. 14
Obligă recurentul inculpat C.M.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 108/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
