ICCJ. Decizia nr. 3331/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3331/2010
Dosar nr. 229/39/2010
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Curţii de Apel Suceava şi înregistrată sub nr. 229/39/2010 din data de 18 martie 2010, petentul V.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 şi nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reclamate. Astfel, magistraţii N.M., A.N. şi F.L. şi-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu prilejul soluţionării contestaţiei pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004, fiind totodată, împiedicat să exercite calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate şi de care era nemulţumit.
Relativ la intimaţii HG, A.N. şi F.L., precizează că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., dând dovadă de clemenţă într-o cauză penală, în care G.I. a avut calitatea de inculpat, acesta fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă la o pedeapsă mult prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare acesta a săvârşit o infracţiune de omor, victimă fiind D.G.
Examinând plângerea, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea penală formulată iniţial, petentul V.G. a solicitat a se efectua cercetări faţă de A.N. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, F.L. - preşedinte al Judecătoriei Săveni şi faţă de N.M. - judecător la aceeaşi instanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., comise prin aceea că magistraţii şi-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu prilejul soluţionării contestaţiei pe care a formulat-o în baza Legii nr. 67/2004 împotriva hotărârii Biroului Electoral al Circumscripţiei Electorale Ştiubieni, fiind, totodată, împiedicat, în termenul prevăzut de lege, să exercite calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate şi de care era nemulţumit.
Ulterior, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o nouă plângere penală, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorii A.N. şi HG de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni şi faţă de judecătorul F.L. de la Judecătoria Săveni, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., constând în aceea că aceştia şi-au îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, dând dovadă de clemenţă într-o cauză penală, în care G.l. a avut calitatea de inculpat, acesta fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă la o pedeapsă mult prea blândă, fapt pentru care în perioada imediat următoare acesta a săvârşit o infracţiune de omor, victimă fiind D.G., la comiterea faptei contribuind în mod direct conduita magistraţilor de la instanţa din Săveni care l-au apărat şi ajutat pe infractor.
Petentul V.G. a arătat că a avut calitatea de contestator în Dosarul nr. 707/297/2008 al Judecătoriei Săveni, repartizat spre soluţionare judecătorului N.M., iar A.N. a fost procuror de şedinţă, cauză în care magistraţii şi-au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, neluând în considerare probele depuse.
Referitor la judecătorul F.L., susnurnitul a declarat ca in perioada alegerilor locale aceasta trebuia să asigure permanenţa la sediul instanţei, lucru care nu s-a întâmplat, întrucât la data de 30 mai 2009 a fost în imposibilitate de a depune recursul împotriva hotărârii judecătoreşti prin care i s-a respins contestaţia.
Totodată, petentul a declarat că procurorul A.N. şi-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, prin aceea că în mod greşit a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.l. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, deşi fapta întrunea elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, încadrare juridică susţinută şi de procurorul de şedinţă HG
Referitor la judecătoarea F.L., petentul a arătat că aceasta în mod greşit a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deşi trebuia să restituie cauza la procuror pentru a efectua cercetări pentru infracţiunea de tentativă la omor, iar prin hotărârea judecătorească pronunţată i-a aplicat o pedeapsă mult prea blândă, cei trei magistraţi contribuind în mod direct la săvârşirea infracţiunii de omor de către acelaşi inculpat, la data de 15 septembrie 2009,
Prin rezoluţia nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.M. - judecător, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen., A.N. - procuror şi F.L. - judecător, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. şi complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 174, 175 C. pen., şi HG - procuror, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 rap, la art. 174, 175 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură sa atragă răspunderea penală.
Pentru a dispune astfel, a reţinut procurorul că A.N. şi N.M. nu au săvârşit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală nedovedindu-se că acestea, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act ori l-au îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta au cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate ori unei instituţii de stat. Concluziile formulate de procurorul de şedinţă cât şi soluţia adoptată de judecător au fost întemeiate pe probatoriul administrat, care a determinat stabilirea situaţiei de fapt şi a regulii de drept aplicabile, persoanei vătămate nefiindu-i încălcat nici un drept procesual.
Faptul că hotărârea judecătorească pronunţată l-a nemulţumit pe V.G. nu poate duce la concluzia că magistraţii au avantajat în vreun fel partea adversa, cu atât mai mult cu cât susnumitul nici nu a uzat de calea de atac a recursului în vederea verificării de către instanţa de control judiciar a soluţiei criticate.
De asemenea, nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nici în sarcina judecătorului F.L. - preşedinte al Judecătoriei Săveni, neexistând indicii că aceasta şi-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, persoana vătămată având posibilitatea să exercite calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare, nefiindu-i încălcat în niciun fel acest drept.
Având în vedere probele existente la dosar, a considerat procurorul că magistraţii F.L., HG şi A.N. nu au săvârşit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, în cauză neexistând indicii privind săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat, ori de îndeplinire cu rea credinţă a îndatoririlor de serviciu, cu prilejul întocmirii rechizitoriului sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al Judecătoriei Săveni.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procurorul general însuşindu-şi punctul de vedere şi argumentele expuse de către procurorul care a instrumentat cauza.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a reţinut că la data de 24 mai 2008 V.G., I.M., V.I. şi C.D. au depus la Judecătoria Săveni o contestaţie împotriva hotărârii Biroului Electoral al Circumscripţiei Ştiubieni, prin care li s-a respins contestaţia privind desemnarea lui C.E. ca preşedinte al secţiei de votare, care a fost înregistrată sub nr. 707/297/2008.
Dosarul civil a fost repartizat spre soluţionare judecătorului N.M., care, prin sentinţa civilă nr. 385 din 28 mai 2008, a respins contestaţia ca neîntemeiată, procurorul de şedinţă A.N. formulând concluzii în acelaşi sens.
Hotărârea judecătorească a fost comunicată petentului la data de 30 mai 2008 (fila 9 dosar parchet), acesta având posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni nr. 64/P/2007 din 04 aprilie 2007, întocmit de procurorul A.N., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecata a inculpatului G.l. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la 10 ianuarie 2007 acesta i-a aplicat părţii vătămate J.I. o lovitură cu hârleţul în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Dosarul penal a fost repartizat spre soluţionare judecătoarei F.L., care, prin sentinţa penală nr. 147 din 18 iunie 2007, a dispus condamnarea inculpatului la 1 an închisoare cu suspendarea condiţională a executării pedepsei, concluziile puse de procurorul de şedinţă HG fiind formulate în acelaşi sens.
A susţinut petentul că a fost împiedicat să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinţei civile nr. 385 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Săveni în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 118 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, pe întreaga perioadă a alegerilor, birourile electorale şi instanţele de judecată trebuie să asigure permanenţa activităţii necesare în vederea exercitării de către cetăţeni a drepturilor electorale.
Este real că intimata F.L., în calitate de preşedinte al Judecătoriei Săveni, nu a asigurat permanenţa în sensul articolului mai susmenţionat, însă petentul nu a făcut dovada că s-ar fi prezentat pentru depunerea căii de atac la instanţă în zilele de sâmbătă şi duminică, el având posibilitatea să semnaleze despre aceasta agenţii de pază ai instituţiei, şi nici nu a sesizat vreunul dintre organele competente pentru a lua eventuale măsuri, în tot intervalul cuprins între data comunicării hotărârii şi sesizarea parchetului cu prezenta plângere (27 martie 2009). Or, petentul avea posibilitatea ca în următoarele trei zile lucrătoare să depună declaraţia de recurs, fie direct la instanţă, fie pe altă cale de comunicare, inclusiv prin fax (în această modalitate, chiar şi în cele două zile nelucrătoare anterioare), ceea ce însă nu a făcut. Nu se poate vorbi despre o vătămare adusă intereselor sale legitime întrucât nu a făcut vreo astfel de dovadă în cauză.
Trebuie avut de asemenea în vedere faptul că nu orice încălcare a unei atribuţii de serviciu constituie infracţiunea de abuz în serviciu. în cauză, faţă de toate elementele astfel cum au fost mai sus-analizate şi având în vedere şi faptul că perioada depunerii candidaturilor, ce reclama prezenta continuă a personalului de specialitate din cadrul judecătoriei la sediul acestei instituţii expirase, nu se poate spune că fapta reclamată de petent se circumscrie conţinutului constitutiv, sub aspectul obiectiv şi subiectiv al infracţiunilor reclamate, astfel încât soluţia pronunţată faţă de intimată cu privire la acestea este legală şi temeinică.
A mai susţinut petentul că soluţiile pronunţate, concluziile puse, modul de soluţionare a unui dosar de urmărire penală de către intimaţii magistraţi în cele două dosare la care s-a făcut mai sus referire au fost date cu încălcarea prevederilor legale.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, magistraţii judecători şi procurori sunt suverani în a aprecia atât probatoriul administrat într-o cauză, cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare. Chiar dacă soluţiile dispuse nemulţumesc anumite părţi, această situaţie nu este de natură să atragă răspunderea penală a respectivilor magistraţi, în lipsa unor indicii clare, în sensul săvârşirii unei infracţiuni.
În prezenta cauză, actele premergătoare efectuate nu au relevat existenţa unor elemente de rea-credinţă şi a unor acţiuni specifice laturii obiective şi infracţiunilor reclamate de petent.
Întrucât în această fază procesuală au examinat actele premergătoare efectuate de procuror, nu a putut fi primită solicitarea petentului de acordare a daunelor morale, întrucât instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu, nefiind pusă în mişcare acţiunea penală, astfel că acţiunea civilă nu poate fi valabil exercitată, neîndeplinindu-se cerinţele art. 14 alin. (1), (2) C. proc. pen.
Faţă de cele mai sus reţinute, Curtea de Apel Suceava prin sentinţa nr. 46 din 21 mai 2010, constatând că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.G., împotriva rezoluţiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 decembrie 2009 şi nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petentul să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul V.G., criticând sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea petentului lui M.C. împotriva rezoluţiilor nr. 97/P/2009 din data de 28 noiembrie 2009 şi nr. 39/II/2/2010 din data de 23 februarie 2010 ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Suceava constatând că nu se pote reţine, în sarcina făptuitorilor săvârşirea infracţiunilor pentru care fusese sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 97/P/2009 prin rezoluţia din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate pretins săvârşite de către intimaţii N.M., A.N., F.L. şi HG, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi a învinuiţilor dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiţionarului.
Din întreg materialul probator administrat în cauza, Înalta Curte constată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Potrivit acestui articol, constituie infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor „fapta funcţionarului public care, in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte in mod defectuos si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Astfel, nu a fost dovedită vinovăţia intimaţilor A.N., HG, N.M. şi F.L., sub forma intenţiei, în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., aceştia acţionând in virtutea exercitării obligaţiilor de serviciu.
Cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 248 C. pen. de către intimaţii N.M., A.N., F.L., Înalta Curte constată că nici pentru existenţa săvârşirii acestei infracţiuni nu sunt întrunite elementele constitutive.
Obiectul juridic principal constă în relaţiile sociale care asigură buna desfăşurare a activităţii de serviciu prin îndeplinirea cu corectitudine de către funcţionarii publici a îndatoririlor lor de serviciu. Obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau după caz, cele privind desfăşurarea normală a activităţii organelor, instituţiilor de stat ori a celorlalte unităţi la care se referă art. 145 C. pen. Prin incriminarea abuzului în serviciu contra intereselor publice se urmăreşte să se asigure bunul mers al activităţii persoanelor juridice de drept public la care se referă art. 145 C. pen., dar şi bunul mers al activităţii altor persoane juridice decât cele el a care se referă art. 145 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective elementul material se poate realiza printr-o inacţiune constând în neîndeplinirea unui act sau printr-o acţiune constând în îndeplinirea defectuoasă a unui act, în sensul de atributiune de serviciu.
Vinovăţia sub forma intenţiei precum şi cerinţa intenţiei în cazul săvârşirii faptei prin inacţiune rezultă din expresia "cu ştiinţă", folosită de legiuitor.
Toate aceste elemente constitutive ale infracţiunii privind abuzul în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. nu se regăsesc în fapta de a nu soluţiona favorabil contestaţia pe care a formulat-o petentul în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 67/2004 împotriva Hotărârii Biroului Electoral al Circumscripţiei Electorale Ştiubieni, şi de a nu asigura permanenţa instanţei pentru a pune la dispoziţia contestatorilor exercitarea căii de atac potrivit actului normativ anterior menţionat şi nu poate determina atragerea răspunderii penale a intimaţilor în sensul legislaţiei procesual penale.
Nici cu privire la pretinsa săvârşire a faptei prevăzută de disp art. 2481 C. pen. nu se poate reţine forma agravantă a faptelor pretins săvîrşite de intimaţi întrucât în sensul disp. art. 146 C. pen., faptele sunt deosebit de grave când prin săvârşirea faptei se produce se produce o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice, împrejurare care nu a avut loc.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimaţii procurori A.N. şi HG şi intimaţii judecători N.M. şi F.L. au pronunţat soluţii defavorabile recurentului petent şi respectiv procurorii de şedinţă au pus concluzii în defavoarea recurentului petent sau au dispus prin rechizitoriu o soluţie defavorabilă, în opinia petentului, în dosarele care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Săveni, şi respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni nu pot determina comiterea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Petiţionarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulţumit de soluţiile pronunţate în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanţelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
Nici sub aspectul dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la disp. art. 174, art. 175 C. pen. nu se poate reţine răspunderea penală a intimaţilor A.N., F.L. şi HG întrucât prin emiterea rechizitoriului sau în cursul judecării Dosarului penal nr. 393/297/2007 al Judecătoriei Săveni nu se poate constata existenţa faptei vreunei persoane dintre intimaţi care cu intenţie ar fi înlesnit sau ajutat în orice mod la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală ori că aceştia ar fi promis că vor tăinui sau vor favoriza vreun infractor, în cazul de faţă fiind vorba de o apreciere juridică a magistraţilor în raport de ansamblul probator cu privire la cauza penală în dosarul mai sus arătat, inculpat fiind numitul G.I.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului V.G. şi menţinând ordonanţele atacate, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3261/2010. Penal. Vătămarea corporală din... | ICCJ. Decizia nr. 3353/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
