ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3066/2010
Dosar nr. 2638/54/200.
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 181 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea de petiţionarul V.F., domiciliat în Craiova jud. Dolj împotriva rezoluţiei nr. 276/P/2008 din 26 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 1645/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul S.M. - cabinet individual de avocatură Caracal, judeţul Olt.
S-a desfiinţat rezoluţia nr. 276/P/2008 din 26 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 1645/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunile sesizate.
S-a reţinut că prin plângerea formulată la data de 27 martie 2008 persoana vătămată V.F. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocatul S.M., din cadrul Baroului Olt, pentru comiterea infracţiunilor de abuz de încredere, înşelăciune şi evaziune fiscală.
In esenţă petiţionarul a arătat că a convenit cu avocatul S.M. să-i reprezinte interesele în două cauze - dosarele 15211/215/2008 şi 3968/215/2008 ale Judecătoriei Craiova - i-a achitat acestuia un onorariu în sumă de 20 milioane lei ROL, dar avocatul nu i-a susţinut interesele iar una din cele două cauze a şi fost suspendată.
În urma efectuării de acte premergătoare organele de urmărire penală au constatat următoarele:
Conform contractului de asistenţă juridică nr. 14 din 17 februarie 2008, avocatul S.M. a convenit cu petiţionarul să-i reprezinte interesele în două cauze aflate pe rolul Judecătoriei Craiova, având ca obiect repunere în termen şi dezbatere succesiune.
Onorariul stabilit a fost de 1.000 lei, bani pe care persoana vătămată i-a achitat şi pentru care avocatul S. a eliberat chitanţa nr. 4 din 17 februarie 2008.
In temeiul acestui contract de asistenţă juridică, avocatul S.M. a formulat acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 3968/215/2008, s-a prezentat la mai multe termene pe parcursul judecării acestei cauze însă, din cauza lipsei părţilor şi a reprezentanţilor lor cauza a fost suspendată.
In temeiul aceluiaşi contract avocatul S.M. a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect partaj succesoral, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 15211/215/2008 la Judecătoria Craiova.
Deşi avocatul S. a depus în acest dosar împuternicirea avocaţială petiţionarul a apelat la serviciile unui alt apărător, avocat I.T.
Cauza a fost soluţionată prin s.civ. nr. 16431 din 04 noiembrie 2008 acţiunea fiind respinsă ca fiind formulat de o persoană rară calitate procesuală activă.
Faţă de aceste elemente de fapt organul de urmărire penală a concluzionat că avocatul S.M. nu a comis acte de inducere în eroare a persoanei vătămate cu ocazia încheierii sau derulării contractului de asistenţă juridică şi nu şi-a însuşit un bun sau să refuze să-i restituie un bun.
Totodată s-a reţinut că, din verificările efectuate a rezultat că banii încasaţi cu titlu de onorariu înscrişi în contractul de asistenţă juridică, corespund cu suma pentru care avocatul S. a eliberat chitanţa.
S-a arătat şi faptul că persoana vătămată, în măsura în care era nemulţumită de prestaţia avocatului, avea posibilitatea să renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să sesizeze baroul în legătură cu neîndeplinirea de către acesta a îndatoririlor stabilite de art. 38 din Legea nr. 51/1995.
In consecinţă, apreciindu-se că faptele pentru care s-a formulat plângerea nu există, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerea formulată de persoana vătămată la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1645/II/2/2009.
În continuarea procedurii prev. de art. 2781 C. proc. pen. persoana vătămată a formulat prezenta plângere la instanţă.
În motivarea plângerii acesta a arătat că faptele pentru care s-au efectuat actele premergătoare există iar avocatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea.
A arătat că nu a încheiat cu avocatul nici un contract de asistenţă juridică şi a precizat că a solicitat organelor de urmărire penală sa-i aducă la cunoştinţă acest act, pentru a verifica autenticitatea semnăturii, dar cererea nu i-a fost soluţionată.
A menţionat că avocatul a acţionat cu lipsă de responsabilitate şi astfel cauza i-a fost suspendată.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
Organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale luând în considerare numai plângerea persoanei vătămate şi copii de pe contractul de asistenţă juridică şi de pe alte acte aflate în cele două dosare ale Judecătoriei Craiova.
Ori, se observă în mod clar faptul că aşa zisul contract de asistenţă juridică este semnat la rubrica „Client" cu numele in clar peste care este aplicată tot ştampila avocatului S.M., aspect de natură a crea suspiciuni cu privire la realitatea acestui înscris.
In al doilea rând, după cum a reţinut şi organul de urmărire penală, angajarea avocatului s-a făcut în vederea susţinerilor intereselor persoanei vătămate ori, în dosarul nr. 3968/215/2008 al Judecătoriei Craiova apărătorul lipseşte la mai multe termen, nu depune la dosar actele solicitate de instanţă iar în final dosarul este suspendat, aspecte ce reies pe deplin din copiile încheierilor aflate la dosar ceea ce denotă, dacă nu o atitudine intenţionată, cel puţin una culpabilă din partea avocatului.
I. De menţionat că dosarul 3968/215/2008 cunoaşte două suspendări, nu una singură.
Rezoluţia Procurorului General, fără a se referi la aspectele concrete invocate de persoana vătămată, reia argumentul procurorului de caz în sensul că persoana vătămată se putea adresa Baroului în temeiul Legii nr. 51/1995.
Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază aşadar că cercetarea penală efectuată de organul de urmărire penală este incompletă, motiv pentru care, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., se impune admiterea plângerii, desfiinţarea ambelor rezoluţii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Organul de urmărire penală va audia persoana vătămată, îi va prezenta contractul de asistenţă juridică şi va consemna şi verifica susţinerile acestuia cu privire la autenticitatea semnăturii; se va verifica dacă persoana vătămată poate face dovada plăţii unei sume de bani mai mari decât cea înscrisă pe chitanţă.
Se impune totodată audierea făptuitorului S.M. în legătură cu obiectul contractului de asistenţă juridică şi cu suma încasată efectiv de la petiţionar.
Se vor verifica şi celelalte acte ale cauzelor în care avocatul trebuia să asigure reprezentarea petiţionarului, în special dosarul nr. 3968/215/2008, pentru a se constata dacă la data primei suspendări exista sau nu vreo cerere anterioară de amânare a judecării cauzei din partea avocatului.
De asemenea se va verifica data când dosarul a fost repus pe rol, cine a formulat cererea de repunere şi motivul pentru care a fost suspendat din nou.
În cealaltă cauză se va aprecia dacă apărătorul şi-a asumat o obligaţie de diligentă sau una de rezultat.
În raport de toate aceste elemente se va stabili dacă acţiunile apărătorului îmbracă sau nu forma ilicitului penal.
Organul de urmărire penală va putea administra şi orice alte probe a căror utilitate o apreciază ca fiind necesară.
II. Împotriva acestei sentinţei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul avocat S.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinicie, solicitându-se în comun prin ambele, în esenţă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând pe fond, respingerea plângerii petiţionarului V.F. ca nefondată şi menţinerea rezoluţiei procurorului ca legală şi temeinică, întrucât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Având în vedere că ambele recursuri de faţă declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul S.M. tind prin motivele comune expuse la casarea hotărârii atacate şi respingerea plângerii petiţionarului V.F. ca nefondată, Înalta Curte are în vedere pe calea unui demers analitic unic cu titlu de premisă că din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că între petent şi avocat a intervenit un contract de asistenţă juridică în baza căruia avocatul a desfăşurat activităţi de reprezentare juridică şi redactare a unor acte, atât în dosarul nr. 3968/215/2009 cât şi în dosarul nr. 15211/215/2008, ambele ale Judecătoriei Craiova.
In final, în dosarul nr. 15211/215/2008 acţiunea a fost respinsă, iar în dosarul nr. 3968/215/2008, prin încheierea din 18 februarie 2009 (fila 25 dosar u.p.) s-a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părţilor (avocatul participând la mai multe termene şi formulând cereri de repunere pe rol în situaţia suspendărilor anterioare).
Eventuala conduită culpabilă a avocatului intimat S.M. privind respectarea obligaţiilor asumate, conduită ulterioară încheierii convenţiei cu petentul, nu constituie din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, conţinutul infracţiunilor analizate de înşelăciune sau abuz de încredere.
De altfel, aşa după cum şi procurorul în mod corect arată în soluţia pronunţată, în măsura în care petentul V.F. era nemulţumit de calitatea serviciilor prestate, avea posibilitatea fie de a rezilia contractul, fie de a sesiza Baroul în legătură cu neîndeplinirea de către avocat a obligaţiilor stabilite prin art. 38 din Legea nr. 51/1995.
Cât priveşte infracţiunea de evaziune fiscală şi lipsa semnăturii olografe a recurentului petent de pe contractul încheiat cu avocatul, cercetările suplimentare indicate de instanţa de fond (audierea petentului şi a avocatului) sunt lipsite de finalitate în condiţiile în care până acum, petentul recurent nu a prezentat noi înscrisuri şi nici nu a învederat existenţa unor împrejurări faptice care în situaţia demonstrării veridicităţii lor, ar proba în mod cert că suma înscrisă de avocat în contract (10 milioane ROL) este inferioare celei primite efectiv (20 milioane ROL.
Aşa fiind, constatând incidenta în cauză a cazului de admitere a recursului prev. de art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a admite ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul S.M. şi în consecinţă va dispune casarea sentinţei atacate, iar cu ocazia rejudecării respingerea plângerii formulate de petiţionarul V.F. împotriva rezoluţiei nr. 276/P/2008 din 26 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi menţinerea acesteia ca legală şi temeinică.
Urmează a se dispune obligarea intimatului petiţionar V.F. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 181 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul V.F. împotriva rezoluţiei nr. 276/P/2008 din 26 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă intimatul petiţionar V.F. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
