ICCJ. Decizia nr. 3013/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3013/2010
Dosar nr. 3154/54/200.
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 4 septembrie 2009 petiţionarul T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliţie S.N., din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen. cu prilejul soluţionării dosarului nr. 337/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţia nr. 742/P/2009 din 9 octombrie 2009 a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie cu motivarea ca faptele reclamante nu există.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1869/II/2/2009 din 5 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarul T.I. a formulat plângere, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a constatat că faptele reclamante de petiţionar nu există în materialitatea lor şi ca ofiţerul de poliţie, în mod legal, „întocmit dosarul nr. 337/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi, referat cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitei C.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), soluţia fiind confirmată prin rezoluţia din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi şi prin ordonanţele nr. 337/II/2/2009 din 24 martie 2009 şi nr. 479/II/2/2009 din 24 septembrie 2009 a prim procurorului aceleiaşi unităţi de parchet.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul T.I. care a susţinut că soluţia de neîncepere a urmării penale faţă de ofiţerul de poliţie S.N. este greşită, că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reclamate şi că se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că soluţia de neîncepere a urmării penale faţă de subcomisarul de poliţie S.N. este corectă, că faptele imputate acestuia prin plângerea recurentului nu există în materialitatea lor şi că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Astfel, din actele dosarului rezultă că petiţionarul a formulat anterior plângere penală împotriva numitei C.M. susţinând că aceasta în calitate de funcţionar public în cadrul Primăriei Filiaşi, compartimentul cadastru şi evidenţă agricolă şi membră a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 247/2005 a tergiversat punerea în posesie a suprafeţei de 27 mp teren intravilan şi că schiţa anexă a terenului a fost întocmită în fals.
Intimatul S.N., subcomisar de poliţie în cadrul oraşului Filiaşi a efectuat acte premergătoare propunând soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva funcţionarei arătate cu menţiunea că infracţiunii de abuz în serviciu îi lipseşte latura obiectivă şi că privind falsul intelectual s-a împlinit termenul de prescripţie.
Prin rezoluţia nr. 337/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a confirmat propunerea făcută de intimat iar plângerea petiţionarului împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 337/II/2/2009 din 24 iulie 2009 a procurorului ierarhic superior.
Întrucât lucrătorul de poliţie şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor procesual penale incidente, iar în cadrul actelor premergătoare nu s–au conturat indicii de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, fals material şi uz de fals, soluţia procurorului de neîncepere a urmării penale pentru inexistenţa faptelor reclamate de petiţionar a fost în mod justificat menţinută de prima instanţă.
În consecinţă constatând neîntemeiate criticile formulate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul T.I., cu obligarea acestui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 6 septembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3054/2010. Penal → |
|---|
