ICCJ. Decizia nr. 3070/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 3070/2010
Dosar nr. 257/54/2010
Şedinţa publică din 08 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 89 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins plângerea formulată de petenţii Z.M.C. şi Z.M.N. împotriva ordonanţei din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, privind pe intimaţii B.T. şi G.F.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi petenţii la plata sumei de câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că prin ordonanţa din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul B.T., sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 250 alin. (1) şi (3), art. 246 şi art. 205 C. pen. şi faţă de avocat G.F. din Baroul Dolj sub aspectul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 250 alin. (1) şi (3) şi art. 205 C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., faţă de agenţii de poliţie C.D., D.E., M.F., din cadrul IPJ Dolj, Compartimentul executări silite şi mandate de aducere.
S-a reţinut că la data de 13 aprilie 2009 numita S.M.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând cercetarea şi tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. şi avocatului G.F. pentru infracţiunile de mai sus.
În esenţă, s-a susţinut de către petentă că executorul B.T. a efectuat executarea silită în dosarul de executare nr. 233/E/23008 fără să ţină cont de contestaţia la executare ce se afla pe rolul instanţei şi, atât acesta cât şi avocata G.F. au insultat-o, iar agenţii de poliţie „i-au rupt piciorul" şi a încercat să o imobilizeze, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Verificând plângerea, efectuând acte premergătoare, procurorul de caz stabilit că P.S.A. a formulat prin avocat G.F. cerere de executare silită la executorul judecătoresc B.T. prin care solicita punerea în executare a titlului executoriu nr. 220119/2003, formându-se dosarul executare nr. 233/E/2008 şi s-a emis somaţie către debitorul P.D. căruia i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să lasă în deplină proprietate liniştită posesie creditoarei, suprafaţa de 180,33 mp teren şi să grăniţuiască proprietăţile pe linia de hotar dată de punctele 4, 14, 22 din schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică.
Deoarece termenul a expirat şi debitorul nu s-a conformat, s-a stabilit termen pentru executarea silită data de 5 decembrie 2008.
La data de 27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un certificat din care rezultă că a fost suspendată provizoriu executarea silită de către Judecătoria Craiova până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare în dosarul nr. 23844/215/2008, motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat executarea silită, reluând-o la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului depus de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât şi contestaţia la executare au fost respinse.
S-au emis adrese către debitor prin care i se comunica termen de executare silită data de 12 februarie 2009 ora 1010 şi către IPJ Dolj solicitându-se sprijinul forţelor de ordine pentru această dată. La data de 12 februarie 2009. S.M.N. a depus la dosarul de executare o procură specială şi o adresă fără număr prin care aducea la cunoştinţă faptul că debitorul nu mai proprietarul imobilului ce face obiectul executării.
Deoarece nu a depus înscrisuri din care să rezulte cu certitudine că debitorul nu mai este proprietarul imobilului, executarea a continuat.
În timpul executării silite, atât persoana vătămată cât şi fiul acesteia S.M.C. s-au opus violent, motiv pentru care forţele de ordine au intervenit şi au încercat să-i imobilizeze pe cei doi şi să-i ducă în maşina poliţiei.
Executarea silită s-a finalizat prin montarea gardului pe amplasamentul stabilit prin hotărâre judecătorească de către instanţa de judecată.
Din declaraţiile avocatului G.F. şi ale executorului judecătoresc B.T., a rezultat că în timpul executării silite nu au insultat-o pe S.M.N., iar actele de executare au fost efectuate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi fără încălcarea atribuţiilor de serviciu.
Împotriva ordonanţei din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, petenţii au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea.
Prin ordonanţa din 22 decembrie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenţi, însuşind motivarea dată ordonanţei de către procurorul de caz.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petenţii au formulat plângere la instanţa de judecată, cu motivarea că în momentul în care s-a efectuat executarea silită exista o hotărâre de suspendare a executării, care trebuia să fie menţinută până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare. S-a mai arătat că nu s-a motivat de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a formulat plângere. S-a arătat că intimata G.F. 1-a instigat pe executorul judecătoresc să continue executarea silită şi s-au formulat critici cu privire la modul în care s-a efectuat executarea silită, s-a arătat că nu s-au audiat petentul S.M.C. şi nici martorii prezenţi la incident.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut de procuror că actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor sesizate.
Astfel, din declaraţiile intimaţilor G.F. şi B.T., a rezultat că în timpul executării silite nu au insultat-o pe S.M.N. sau pe S.M.C., fapta de insultă neexistând în materialitatea ei.
Mai mult decât atât, în declaraţia dată la procuror la 22 mai 2009 (fila nr. 24 din dosarul de urmărire penală) petenta S.M.N. a arătat că nu solicită martori, astfel că susţinerea din plângere în sensul că nu i-au fost audiaţi martorii solicitaţi este neîntemeiată.
Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. pentru intimatul B.T. şi respectiv art. 25 raportat la art. 250 alin. (1), (3) C. pen. pentru intimata G.F., se constată că nici existenţa acestora nu a fost confirmată de probatoriul administrat.
Astfel, este adevărat că la data de 27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un certificat din care rezultă că a fost suspendată provizoriu executarea silită de către Judecătoria Craiova până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare în dosarul nr. 23844/215/2008, motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat executarea silită, însă aceasta a fost reluată la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului depus de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât şi contestaţia la executare au fost respinse.
Sentinţa pronunţată în dosarul nr. 23844/215/2008 la data de 04 februarie 2009, prin care s-a respins contestaţia la executare şi cererea privind suspendarea executării silite este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs, fiind aşadar definitivă, iar suspendarea provizorie a executării se acordă numai până la acest moment, nu şi până la momentul rămânerii irevocabile a acestei sentinţe, astfel cum în mod neîntemeiat s-a susţinut de petenţi în plângerea adresată instanţei.
Celelalte critici formulate de petenţi prin concluziile scrise, vizând faptul că executarea silită nu s-a făcut corect, întrucât în hotărârea judecătorească privind grăniţuirea nu s-a indicat clar traseul de urmat, nu fac obiectul cauzei, ci eventual al unei alte contestaţii la titlu la instanţa civilă; totodată, susţinerea că s-au distrus prin tăiere copaci, arbuşti, viţă de vie şi anexe gospodăreşti, cu prilejul executării silite, nu este confirmată de probele administrate şi de altfel, aceste aspecte au fost invocate numai prin concluziile scrise depuse la instanţă, nefiind invocate prin plângerea penală iniţială, nici în declaraţiile de la urmărirea penală, şi nici în plângerea adresată instanţei. Susţinerea din aceleaşi concluzii scrise în sensul că s-a încălcat dreptul de proprietate al petentului S.M.C. face obiectul unei alte cauze, civile, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti civile între acesta şi numitul P.D.S.
Pentru aceste considerente, întrucât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu au existat în materialitatea lor, văzând şi dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată plângerea.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul Z.M.C. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale a intimaţilor avocat G.F. şi executor judecătoresc B.T. sub aspectul infracţiunilor imputate.
Din oficiu, la termenul de judecată de astăzi 08 septembrie 2010, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia tardivităţii declarării recursului, în raport de data comunicării respectiv 27 aprilie 2010.
Astfel, Înalta Curte are în vedere că recurentul petiţionar a lipsit la judecata cauzei în fond, iar hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 27 aprilie 2010, dată de la care potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. se calculează termenul de 10 zile de exercitare al recursului în condiţiile art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen.
Or, întrucât în speţă recursul de faţă a fost declarat la data de 18 mai 2010 coroborat cu aspectul că termenul de 10 zile sus indicat se epuiza la data de 8 mai 2010, într-o zi de sâmbătă şi se proroga la data de 10 mai 2010 (prima zi lucrătoare ce urma) rezultă fără echivoc că recursul a fost promovat prin neconformare la dispoziţiile legale imperative deja sus citate.
Faţă de cele sus expuse rezultă că recursul declarat de petiţionarul Z.M.C. se priveşte ca tardiv şi urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul S.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 23 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1114/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
