ICCJ. Decizia nr. 3071/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3071/2010
Dosar nr. 279/54/2010
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 31 martie 2010 - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori - în dosarul nr. 279/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul M.I. împotriva rezoluţiei nr. 696/P/2009 din 30 noiembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A menţinut rezoluţia atacată.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarul M.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului I.M. - executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, prezentându-se la Biroul Executorului Judecătoresc, acesta a refuzat să-i predea recipisa CEC ameninţându-1 şi pretinzând suma de bani.
De asemenea, petiţionarul a arătat că nu a semnat un contract cu executorul judecătoresc şi ca urmare nu are nicio obligaţie faţă de acesta, solicitând obligarea executorului judecătoresc să-i achite suma solicitată, reactualizată, precum şi toate cheltuielile efectuate de el, inclusiv daune materiale şi morale.
Instanţa de fond, examinând plângerea în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a reţinut, în esenţă, că nu se pot reţine indicii din care să rezulte că intimatul - executor judecătoresc I.M. - ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală, astfel încât rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. este legală şi temeinică.
Executorul judecătoresc şi-a exercitat funcţia cu bună-credinţă. Aceasta întrucât din actele dosarului rezultă că petentului i s-a comunicat să se prezinte la Biroul Executorului Judecătoresc, în vederea ridicării recipiselor CEC, cu banii achitaţi de debitor, însă acesta a refuzat şi, mai mult, nu a solicitat reactualizarea debitului. Niciodată, petiţionarul nu şi-a achitat obligaţiile de plată faţă de Biroul Executorului Judecătoresc, astfel cum rezultă din contractul încheiat şi semnat de către acesta, deşi în plângerea formulată a susţinut că un astfel de contract nu există.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul M.I. solicitând casarea acesteia şi în rejudecare admiterea cererii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele premergătoare dispuse şi administrate în cauză, rezultă că prin sentinţa penală nr. 603 din 7 aprilie 2003 pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1480/2003 a Curţii de Apel Craiova (fila 13,d.u.p.) s-a dispus, printre altele, obligarea părţii vătămate M.I. - petiţionarul din prezenta cauză - la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Craiova din data de 30 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr.l32/E/2004 s-a dispus admiterea cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc I.M., încuviinţând executarea silită a titlului executoriu, respectiv a sentinţei penale nr. 603/2003 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Suma de bani datorată de debitorul urmărit A.N. a fost consemnată la CEC încă din 2005, dar creditorul persoană vătămată M.I. nu s-a prezentat să ridice originalul recipiselor, deşi a fost încunoştinţat, în mod repetat, despre acest lucru de către executorul judecătoresc I.M.
Datorită acestei împrejurări nu s-a impus întocmirea unui proces-verbal astfel cum prevăd dispoziţiile art. 570 alin. (1) C. proc. civ., într-un atare înscris putând fi consemnate eventualele obiecţiuni ale persoanei nemulţumite.
Relativ la dosarul nr. 168/P/2006 al Tribunalului Dolj, cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind conexată ulterior, la data de 25 septembrie 2009 sub nr. 6624/P/2005, dosar în care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de I.M. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În atare condiţii, cum din actele premergătoare nu pot fi reţinute indicii care să contureze săvârşirea de către intimatul I.M. a vreunei fapte penale,în mod corect s-a constatat că faptele reclamate de petiţionar nu există în materialitatea lor.
Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie tocmai preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate - cum este speţa dedusă judecăţii - eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În condiţiile în care intimatul I.M. a procedat la executarea silită în condiţiile legii, nu poate fi reţinută reaua sa credinţă şi implicit efectuarea unui act în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3074/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
