ICCJ. Decizia nr. 3009/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3009/2010
Dosar nr. 3072/96/200.
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a şi lit. b) C. pen., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de 2 ani închisoare în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi lit. b) C. pen., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2009 la 27 mai 2009.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 314 grame cannabis şi a sumei de 6900 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că, în perioada ianuarie – martie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A.R. a comercializat cantitatea totală de 300 grame cannabis din care 99,4 grame către numiţii B.N.A. şi M.C.A., 5,3 grame către colaboratorul acoperit „V.", 93,1 grame către colaboratorul acoperit „S." şi restul de circa 200 grame către persoane neidentificate (având porecle precum „L.", „C.", şi prenumele „C.I.") şi a deţinut în scop de vânzare 267,9 grame cannabis.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul a deţinut în perioada ianuarie – martie 2009, fără drept, pentru consum propriu diverse cantităţi de cannabis.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a faptelor întocmite de organele de urmărire penală, a proceselor verbale de percheziţie domiciliară, a proceselor verbale de supraveghere operativă, a proceselor verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică aflate în dosar, a declaraţiilor martorilor M.C.A. şi B.N.A., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunile săvârşite.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 81 din 11 mai 2010 a respins apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu există motive de reducere a acesteia ori de schimbare a modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A.R., acesta susţinând, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., că pedeapsa aplicată este una severă şi că se impune reducerea ei şi schimbarea modalităţii de executare.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.R. în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că, în perioada ianuarie – martie 2009 inculpatul a comercializat fără drept cantitatea totală de 300 grame cannabis – şi că tot astfel a deţinut în vederea vânzării 267,9 grame cannabis.
Tot din materialul probator al cauzei a rezultat că în aceeaşi perioadă inculpatul a deţinut, fără drept, pentru consum propriu, diverse cantităţi de cannabis.
Având în vedere cantităţile de droguri de risc comercializate sau deţinute în vederea comercializării ilicite ori consumului propriu, perioadele în care a desfăşurat activitatea infracţională, ţinând seama de lipsa antecedentelor penale şi de conduita sinceră pe parcursul procesului penal se constată că, instanţele, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) i-au aplicat inculpatului, în mod justificat, pedepse orientate înspre minimul prevăzut de lege.
Se mai constată că aceste pedepse ca şi pedeapsa rezultantă, cu executare în loc de detenţie, sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în comunitate.
Întrucât individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor menţionate, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului acesteia şi nici a modalităţii de exercitare.
Faţă de considerentele arătate, constatând neîntemeiate criticile formulate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. 6 şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.R., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 81 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi,secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1098/2010. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
