ICCJ. Decizia nr. 3210/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3210/2010
Dosar nr. 9494/2/2009
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată iniţial Ministerului Administraţiei şi Internelor - plângere care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 iar în final (prin declinarea competenţei), Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - numitul S.C. a solicitat cercetarea subinspectorului de poliţie C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), abuz în serviciu în formă calificată (art. 2481 C. pen.) şi favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), constând în aceea că sus-numitul, cu ocazia instrumentării Dosarului 2986/P/2008, ar fi propus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.M., A.I. ş.a., o astfel de soluţie fiind, în opinia petentului, nelegală şi netemeinică.
Prin Rezoluţia nr. 1363/P/2009 din 26 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), abuz în serviciu în formă calificată (art. 2481 C. pen.) şi favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.).
S-a reţinut că faptele reclamate nu există şi că subofiţerul de poliţie şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, activitatea acestuia în instrumentarea Dosarului nr. 2986/P/2008 neîmbrăcând formă infracţională.
Împotriva sus-identificatei rezoluţii petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 1533/11-2 /2009 din 5 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ca urmare, nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 5 din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reţinut că cele două rezoluţii sunt legale şi temeinice, că petentul a sesizat organele de urmărire penală cu privire la modul în care ofiţerul de poliţie judiciară a instrumentat dosarul penal în care petentul avea calitatea de persoană vătămată, iar din cuprinsul plângerii nu rezultă în concret care activităţi desfăşurate de ofiţerul de caz au prejudiciat interesele persoanei vătămate şi i-au favorizat pe făptuitori, arătându-se că, atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, petentul nu a făcut altceva decât să exprime nemulţumiri legate de soluţiile şi modul de instrumentare a cauzei respective.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionarul S.C. a declarat recursul de faţă, la judecarea căruia nu s-a prezentat pentru a-l susţine şi nici nu a depus motive de recurs.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul C.M. - soluţie adoptată de Parchet şi confirmată atât de Procurorul General al aceluiaşi Parchet cât şi de prima instanţă - este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor prevăzute art. 246 - 2481 şi 264 C. pen., infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de intimat.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarrul S.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 815/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
