ICCJ. Decizia nr. 3166/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3166/2010
Dosar nr. 342/103/2010
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele.
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 302 din 13 mai 2010 dată în dosar nr. 342/103/2010 a respins ca inadmisibil, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) rap. la art. 394 alin. (2) C. proc. pen., recursul declarat de recurentul-petent R.V. împotriva deciziei penale nr. 100/RP/din data de 19 martie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia penală.
Curtea, decizând astfel a constatat următoarele:
Prin Decizia penală nr. 100/RP din data de 19 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în temeiul art. 391 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.V. împotriva deciziei penale nr. 31/RP din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această deciziei, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 596 din data de 26 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V., în contradictoriu cu intimaţii R.A. şi R.M.L.A. şi s-a menţinut rezoluţia nr. 1145/II-2 din 25 septembrie 2007 şi 1734/P din 25 iunie 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Recursul declarat de petentul R.V. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 31/RP din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Neamţ.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că petentul a reclamat comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., săvârşită la data de 24 februarie 2007; că din declaraţia martorului R.C., coroborată cu declaraţia intimatului R.M.L.A. şi raportul de expertiză întocmit de expertul A.C., rezultă că petentul nu a fost ameninţat de intimat.
Împotriva acestei decizii penale petentul R.V. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 342/103 din 04 februarie 2010.
În motivare contestatorul a arătat că hotărârea adoptată de tribunal este legală, întrucât, la data la care s-a judecat cauza în recurs, solicitase acordarea unui termen de judecată pentru a se efectua o cercetare la faţa locului şi pentru a termina procesul cu persoanele care au omis referate şi rezoluţii false.
Examinând actele şi, lucrările dosarului nr. 6188.999/279/2007 al Tribunalului Neamţ în care s-a pronunţat Decizia penală atacată instanţa reţine următoarele:
La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2010, când s-a soluţionat recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 596 din 26 octombrie 2009 a Judecătoriei Piatra Neamţ, acesta a fost prezent în instanţă. Petentul a solicitat amânarea judecării cauzei, pentru a se lua măsuri în vederea prezentării intimaţilor în instanţă şi pentru a se soluţiona dosarele în care a formulat plângeri penale împotriva organelor de urmărire penală.
Completul de judecată a respins cererea de amânare şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
În cauză motivele pe care se sprijină contestaţia în anulare nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Procedura de citare a părţilor a fost îndeplinită conform legii, petentul a fost prezent la judecată şi a avut posibilitatea de a pune concluzii în cauză. Situaţiile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. c)-e) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauza pendinte.
Instanţa, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, conform art. 391 C. proc. pen., constată că aceasta nu se sprijină pe vreunul dintre motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.
Faptul că petentul a declarat acest recurs a fost apreciat de Tribunalul Neamţ, în raport de susţinerile acestuia din cererea de recurs din data de 24 martie 2010 - fil. 3 dosar, prin care acesta arată în mod expres că: „Fac plângere împotriva soluţiei date în ziua de 19 martie 2010 în dosarul nr. 342/103/2010 al Tribunalului Neamţ …"
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (9) C. proc. pen., „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. „
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., Decizia prin care se soluţionează contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţată în recurs este definitivă, la fel ca Decizia din recurs.
Cum Decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unui recurs, decizie care nu este supusă unui nou recurs, rezultă că nici Decizia pronunţată în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare nu este supusă vreunei căi de atac, orice cale de atac exercitată împotriva unei asemenea încheieri fiind inadmisibilă.
Ori, o decizie pronunţată de tribunal ca instanţă de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, recursul declarat de recurentul-petent fiind, deci, inadmisibil.
Prin cererea din data de 15 aprilie 2010, petentul a susţinut că: „Rog trimiteţi dosarul să judece cine l-au judecat fals la Piatra Neamţ …"
Curtea nu poate aprecia susţinerile petentului ca o retragere a recursului, deoarece retragerea se poate dispune doar în condiţiile această manifestare de voinţă se face de recurent direct în faţa instanţei de recurs, ori, petentul nu a fost prezent în faţa Curţii, deşi a fost legal citat, sau prin declaraţie dată în formă autentică în faţa notarului.
În condiţiile în care recurentul doreşte să formuleze plângere penală împotriva magistraţilor care au pronunţat decizie recurată şi a procurorului de şedinţă, aşa cum ar rezulta din cererea de recurs, are posibilitatea să se adreseze Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
1. Recursul declarat de recurentul-petent R.V. împotriva deciziei penale nr. 302 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cale de atac nemotivată soluţionată în lipsa titularului acesteia, este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. pentru argumentele justificative din cuprinsul deciziei atacate, a căror valabilitate se păstrează în integralitate.
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., Decizia prin care se soluţionează contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţată în recurs este definitivă, la fel ca Decizia din recurs.
Cum Decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unui recurs, decizie care nu este supusă unui nou recurs, rezultă că nici Decizia pronunţată în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare nu este supusă vreunei căi de atac, deci recursul declarat de recurentul-petent fiind inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.V. împotriva deciziei penale nr. 302 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3163/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2402/2010. Penal → |
|---|
