ICCJ. Decizia nr. 3228/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 3228/2010
Dosar Nr. 1671/36/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 28/P din 9 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul P.N. fiul lui I. şi F., împotriva Rezoluţiei nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 1671/36/2009 petiţionarul P.N. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 383/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii a arătat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică întrucât există probe de vinovăţie a intimatei, care face parte dintr-un grup infracţional.
În vederea soluţionării plângerii s-au ataşat Dosarul nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Dosarul nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia şi au fost depuse înscrisuri de petiţionar.
În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1671/36/2009, petentul P.N. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât există probe care demonstrează vinovăţia intimatei, care face parte dintr-un grup infracţional.
În vederea soluţionării plângerii au fost ataşate Dosarele nr. 383/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia.
Iniţial, plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a înaintat-o spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
S-a reţinut de către instanţa de fond că prin Rezoluţia nr. 383/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata S.A.B., judecător la Judecătoria Medgidia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există.
Întrucât prin plângerea formulată, petentul a făcut precizarea că intimata face parte dintr-un grup infracţional, din cele prevăzute de Legea nr. 78/2000, prin ordonanţa nr. 56/P/2009 din 26 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus declinarea competenţei la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa pentru cercetarea judecătorului S.A.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2002 raportat la art. 257 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 34/P/2009 din 22 mai 2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.A.B. şi s-a declinat cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 şi art. 264 C. pen.
Potrivit precizărilor ulterioare, petentul P.N. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorul S.A.B. şi pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
A susţinut în esenţă că pe parcursul soluţionării Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia, judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate şi i-ar fi sugerat reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc. A mai susţinut că judecătorul S.A.B. face parte, împreună cu comisarul de poliţie D.V. dintr-un grup infracţional din cel expres prevăzut de Legea nr. 78/2000.
În urma verificării Dosarului nr. 414/254/2008 al Judecătoriei Medgidia, instanţa de fond a reţinut că reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâtul P.N. pentru ca în contradictoriu să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un imobil din municipiul Medgidia.
Prin Sentinţa civilă nr. 315/C din 2 februarie 2009 s-a respins cererea reclamantului M.I. ca nefondată cu motivarea că potrivit încheierii de promisiune de vânzare, pârâtul P.N. promitea vânzarea unui bun moştenit de la P.F., imobil despre care s-a stabilit că nu aparţinea defunctei P.F.
În cauză, potrivit actelor premergătoare existente şi a verificărilor efectuate nu s-a confirmat săvârşirea faptelor penale reclamate.
S-a reţinut că pe de o parte, judecătorul S.A.B. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte, orice hotărâre judecătorească poate fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac.
De asemenea în cauză nu au fost identificate elemente din care să rezulte că intimata a acţionat cu intenţia de a prejudicia interesele petentului şi nici elemente din care să rezulte că aceasta ar fi favorizat vreuna din părţi, apreciindu-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost legală şi temeinică.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs petentul P.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât în cauză sunt probe din care rezultă că intimata face parte dintr-un grup infracţional şi a solicitat administrarea de probe suplimentare. Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că soluţia de respingere a plângerii, formulată de petiţionar este legală şi temeinică întrucât în mod corect procurorul a dispus prin rezoluţia atacată neînceperea urmăririi penale faţă de intimată.
Se reţine că petiţionarul a formulat plângere împotriva intimatei, atât sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2002 raportat la art. 257 C. pen., cât şi cu privire la comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
A susţinut că procedând la soluţionarea Dosarului civil nr. 414/256/2008 al Judecătoriei Medgidia, judecătorul S.A.B. nu i-a admis toate probele solicitate şi i-ar fi sugerat reclamantului M.I. să-l notifice prin executorul judecătoresc şi că împreună cu comisarul de poliţie D.V. face parte dintr-un grup infracţional din cel expres prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Se constată de Înalta Curte că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existenţa vreunei fapte prevăzută de legea penală astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
În cauză nu au fost identificate probe care să ateste că intimata şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu, condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu, împotriva hotărârii pronunţată de intimată, petentul a avut posibilitatea exercitării căilor de atac, iar în ce priveşte acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este de observat că nu au rezultat date sau indicii în legătură cu existenţa vreunui act material specific acestei infracţiuni.
Ca atare, recursul declarat de petiţionar apare ca nefondat, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.N. împotriva Sentinţei penale nr. 28/P din 9 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 831/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 846/2010. Penal → |
|---|
