ICCJ. Decizia nr. 3369/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 3369/2010
Dosar nr.3123/116/200.
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C.G. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 861 - 862 C. pen. şi art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., a încredinţat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi îndeplinirea dispoziţiilor art. 863 alin. (2) C. pen.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 27U din 30 septembrie 2009 al Tribunalului Călăraşi, dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat prevenţia inculpatului, de la 29 septembrie 2009, la zi.
Potrivit art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 300 Euro.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.G., în calitate de agent de poliţie de frontieră, în ziua de 24 septembrie 2009 a pretins de la numitul I.F. suma de 500 Euro, iar în ziua de 29 septembrie 2009 a şi primit de la acesta suma de 300 Euro prin intermediul învinuitului M.F., pentru a nu-i întocmi dosar penal pentru conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, încălcându-şi astfel atribuţiile de serviciu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de transcriere, planşele foto, declaraţiile învinuiţilor D.V.A., M.F., ale martorilor D.V.A., M.F., D.F. şi I.V., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, în timpul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârşirea faptelor. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a revenit şi a arătat că a primit cei 300 de Euro ca un gest de mulţumire pentru că nu i-a întocmit dosar penal martorului Ioniţă cu ocazia depistării acestuia în trafic conducând un autoturism fără a avea permis de conducere.
Prin Decizia penală nr. 80 din 12 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti Secţia I Penală, a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 18 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3123/116/2009.
A desfiinţat parţial sentinţa şi, pe fond, a înlăturat confiscarea sumei de 300 de Euro de la inculpat în baza art. 254 alin. (3) C. pen. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei prin reducerea ei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanţele sale personale, faptul că are o familie organizată, copii minori în îngrijire şi o stare a sănătăţii precară.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului şi motivul de recurs invocat, Curtea constată că Decizia pronunţată de instanţa de control judiciar prin care s-a menţinut pedeapsa aplicată de prima instanţă, este legală şi temeinică, iar pedeapsa just individualizată.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, precum şi atitudinea procesuală a inculpatului.
Totodată, ambele instanţe au ţinut seama la individualizarea judiciară a pedepsei de faptul că în speţă este vorba de o infracţiune de corupţie, care prin natura sa îşi răsfrânge negativ efectele asupra societăţii, creând suspiciuni că agenţii de poliţie care sunt reprezentanţi ai statului desemnaţi tocmai pentru a sigura liniştea şi ordinea publică şi a veghea asupra respectării legii sunt coruptibili sau pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, relaţiile sociale afectate în acest mod privind nu doar funcţionarea instituţiilor, ci şi încrederea populaţiei în acestea şi în organele de poliţie.
Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, precum şi împrejurarea că suferă de o boală gravă, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul nefiind fondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 80 din 12 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3344/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4063/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
