ICCJ. Decizia nr. 3306/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3306/2010
Dosar nr. 6077/1/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2649 din 2 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 5691/1/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat, printre alţii, de recurenta inculpată P.K.I. împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care se dispusese respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 12 iulie 2010.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 23 septembrie 2010.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Astfel, deşi contestatoarea a invocat expres în cerere temeiurile pe care se sprijină contestaţia, prevăzute de art. 386 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen., în cuprinsul cererii sale nu sunt indicate dovezile aflate la dosar, pe care se sprijină contestaţia.
De altfel, se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, în cadrul unei alte proceduri reglementate de C. proc. pen., prin care se verifică doar admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.K.I., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.K.I. împotriva Deciziei penale nr. 2649 din 2 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 5691/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2010. Penal → |
|---|
