ICCJ. Decizia nr. 3302/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3302/2010
Dosar nr. 2031/2/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul B.S. împotriva rezoluţiei nr. 289/P/2007 din 18 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 548 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Giurgiu şi-a declinat, în baza art. 42 raportat la art. 2781 cu referire la art. 281 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul B.S. împotriva rezoluţiei nr. 289/P/2007 din 18 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere faptul că intimatul C.M. avea gradul de comisar şef de poliţie la data de 13 noiembrie 2006 şi făcea parte din structurile poliţiei judiciare, încetând raporturile de serviciu la data de 31 martie 2007.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 3 martie 2010.
Prin rezoluţia din 18 octombrie 2007, dată în Dosarul nr. 289/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie M.A. şi P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi faţă de subcomisar I.A.M. şi comisar şef C.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că, aşa cum rezultă din adresa aflată la dosar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a comunicat la cererea petentului condamnat B.S. rezoluţia atacată, la data de 11 iunie 2009. De asemenea, din adresa de la data de 4 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a rezultat că petentul nu a respectat dispoziţiile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a formula plângere împotriva actelor procurorului.
Drept urmare, s-a reţinut că petentul a formulat plângere la instanţă cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care copia de pe rezoluţia din 18 octombrie 2007 a fost comunicată acestuia la cerere, în data de 11 iunie 2009, adresându-se instanţei la data de 15 iulie 2009.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar este fondat.
Potrivit textului art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei, ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate.
Din economia textului mai sus-enunţat, rezultă că momentul de la care se calculează durata termenului legal de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este cel al comunicării copiei rezoluţiei de către procuror.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată la cererea petentului B.S., la data de 11 iunie 2009 - aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, aflată la Dosarul nr. 289/P/2007, precum şi din conţinutul borderoului de corespondenţă aflat la dosar Curtea de Apel Bucureşti -, însă nu rezultă şi dovada primirii efective a acesteia de către petent.
Or, în lipsa dovezii de comunicare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale către petent, nu se poate calcula dacă plângerea a fost introdusă tardiv sau în termenul legal de 20 de zile.
Pe de altă parte, se impune verificarea faptului dacă petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, respectând toate etapele procedurii stricte prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. sau dacă petentul a formulat plângere direct la instanţa de judecată, situaţie în care instanţa va aprecia dacă sunt incidente prevederile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, se impune admiterea recursului declarat de recurentul petiţionar B.S., casarea Sentinţei penale nr. 135 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea plângerii, la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul petiţionar B.S. împotriva Sentinţei penale nr. 135 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea plângerii la prima instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1009/2010. Penal → |
|---|
