ICCJ. Decizia nr. 3298/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3298/2010
Dosar nr. 538/57/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul S.A. împotriva Rezoluţiei nr. 704/P/2009 din 1 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de medicul Penitenciarului Aiud, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), motivând că acesta i-a refuzat timp de o lună regimul alimentar şi tratamentul medicamentos cuprins în fişa medicală pentru tratarea afecţiunii de care suferă.
Urmare trimiterii plângerii spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, avându-se în vedere calitatea de medic inspector principal a presupusului făptuitor, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluţia din 1 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 704/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, pentru infracţiunea reclamată.
În motivarea rezoluţiei, s-a reţinut, din verificările efectuate, că nu sunt indicii privitor la vreo faptă prevăzută de legea penală, deoarece petentului i s-a asigurat asistenţa medicală şi regimul adecvat bolii de care suferă.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluţia din 3 martie 2010, dată în Dosarul nr. 207/II/2/2010, a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că din cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că petentul a beneficiat pe perioada detenţiei la Penitenciarul Aiud de asistenţă medicală şi tratament medicamentos specific afecţiunilor de care suferă.
De asemenea, s-a reţinut că petentul beneficiază în mod permanent de tratament medicamentos pentru afecţiunile de care suferă, iar faptul că a intrat în refuz de hrană la data de 4 mai 2008 şi că a refuzat uneori administrarea tratamentului medicamentos nu constituie probe în sensul că regimul alimentar oferit ori tratamentul prescris nu corespundeau exigenţelor curative impuse de boala de care suferă acesta.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că intimatul medic al Penitenciarului Aiud şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, acordând petentului asistenţa medicală şi tratamentul medicamentos necesar tratării afecţiunilor de care suferă.
Aşa fiind, din verificările efectuate, nu au rezultat date sau indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către medicul penitenciarului, neputându-se reţine în sarcina acestuia infracţiunea reclamată de petiţionar.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 45 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 45 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 975/2010. Penal → |
|---|
