ICCJ. Decizia nr. 1027/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1027/2010
Dosar nr. 1343/59/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ PI din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 393 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea petentei F.G. privind revizuirea sentinţei penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, fiind obligată revizuenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în motivarea cererii de revizuire, petenta a solicitat anularea cheltuielilor judiciare şi daune morale de la toţi cei implicaţi în cauză.
Cu referatul nr. 1171/III/6/2009 din 30 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1343/59/2009 din 02 decembrie 2009, a fost înaintată cererea petentei F.G. privind revizuirea sentinţei penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Prima instanţă a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă o plângere a petentei, formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care conţin o rezolvare a fondului cauzei, respectiv prin care s-a pronunţat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.
În speţă, prima instanţa a reţinut că, pe de o parte, se solicită revizuirea unei hotărâri care nu este definitivă, sentinţa fiind atacată şi cu recurs de petentă la data de 19 noiembrie 2009; pe de altă parte, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, pronunţată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Chiar dacă hotărârea a cărei revizuire se cere nu este definitivă, se observă că aceasta urmează să intre oricum sub incidenţa Deciziei nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, întrucât nu pot fi pronunţate soluţii decât în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., o soluţie dată în temeiul lit. c) al aceluiaşi articol fiind exclusă prin efectul Deciziei nr. 48 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, pronunţată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008, care a s-a stabilit că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei sau dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa investită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
B. Împotriva acestei decizii, revizuienta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă.
Examinând recursul declarat de revizuientă, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În speţă, în raport de obiectul sentinţei supuse revizuirii – plângere formulată împotriva rezoluţiilor procurorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. -, având în vedere şi Decizia obligatorie nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, Curtea constată că prima instanţă, în mod corect, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientei - petente, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva sentinţei penale nr. 6/ PI din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3306/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
