ICCJ. Decizia nr. 3382/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3382/2010
Dosar nr. 517/90/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Vâlcea au fost condamnaţi inculpaţii:
- N.G. (fiul lui I. şi F., născut în Râmnicu-Vâlcea, domiciliat în comuna T., judeţul Vâlcea) şi
- P.C.M. (fiul lui V. şi M., născut în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, domiciliat în comuna R., judeţul Argeş) pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (pentru inculpatul N.G. şi cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.) la pedeapsa de câte 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., inculpaţilor li s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, urmând ca inculpaţii să se supună în această perioadă de timp măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune;
- să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de dispoziţiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile, inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, la plata sumei de 902,6 RON către S.A.J. Vâlcea şi 1.685,4 RON către S.J.U. Vâlcea, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului N.G. fiind suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 12 august 2008, între inculpaţi şi partea vătămată S.V., toţi ciobani, a izbucnit un conflict din cauza faptului că victima le-a cerut celor doi să plece cu turma de oi din zona pe care ea o concesionase.
Inculpaţii au lovit victima cu bâtele şi picioarele provocându-i leziuni traumatice la nivelul capului, fractură cu înfundare parietală şi frontală stângă, fractura ambelor braţe, leziuni care au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanţă osoasă craniană.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. S-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului P.C.M. este nelegală, în condiţiile în care în cauză nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, iar suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere nu se justifică în raport de gradul concret de pericol social al faptelor comise.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 57/A din 1 iunie 2010, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b), c) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.C.M.. Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate.
S-a susţinut că, raportat la situaţia de fapt şi ţinând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., în cauză nu se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Inculpaţii şi partea vătămată au avut un conflict spontan, legat de meseria lor, soluţionat într-o manieră care ţine de gradul de civilizaţie şi pregătire şcolară, de natura muncii lor, de regulile unui anumit microclimat de viaţă.
Ei şi-au asumat în mod sincer şi necondiţionat responsabilitatea faptelor şi au manifestat regret pentru cele întâmplate. Totodată, în mod benevol, au depus eforturi pentru înlăturarea consecinţelor faptelor lor, plătindu-i părţii vătămate despăgubirile solicitate.
Inculpaţii sunt persoane foarte tinere şi care îşi asigură traiul în mod onest, practicând o meserie grea; ei au o conduită bună în colectivitate şi nu au mai avut conflicte cu legea.
În acest context, aplicarea unor pedepse a căror executare este suspendată supravegheat constituie singura modalitate eficientă efectiv sub raportul reeducării lor sociale.
Deşi infracţiunea comisă este gravă şi necesită o ripostă fermă, Înalta Curte are în vedere scopul pedepsei, acela de prevenire pe viitor a săvârşirii de astfel de fapte şi de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă şi faţă de ordinea de drept şi normele de convieţuire socială şi care nu poate fi atins faţă de inculpaţi, în condiţiile în care aceştia ar fi privaţi de libertate.
Izolarea de societate a unor persoane foarte tinere, cu o ocupaţie ce presupune libertate de mişcare şi muncă dură, integrate în colectivitate şi care îşi asumă răspunderea propriilor fapte nu ar conduce la realizarea scopului pedepsei, ci la denaturarea acestuia.
În consecinţă, constatând că individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor N.G. şi P.C.M. s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpaţilor se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii N.G. şi P.C.M.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sume de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3376/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3999/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub... → |
|---|
