ICCJ. Decizia nr. 3999/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3999/2010
Dosar nr.1233/44/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1233/44/2009 s-a dispus condamnarea inculpatei P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. precum şi la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri private în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. în referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatei P.M. şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni conform art. 82 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a dispus anularea actelor falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum şi împuternicirea avocaţială a avocatului C.I. aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală.
S-au respins pretenţiile civile formulate de partea vătămată U.D. şi a fost obligată inculpata P.M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că faptele inculpatei au fost dovedite cu plângerea penală şi cu declaraţia părţii vătămate, cu înscrisurile falsificate şi cu scriptele de comparaţie, cu declaraţiile martorei S.E. şi ale învinuiţilor I.C.G., B.V. şi U.A.V., care au relatat împrejurările în care inculpata a săvârşit faptele.
S-a mai reţinut că din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi din expertiza criminalistică reiese faptul că acţiunea introdusă la Judecătoria Ploieşti, scrisul şi semnăturile depuse pe cele trei cereri adresate instanţei de judecată, datate in 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005 şi 21 noiembrie 2005, precum şi scrisul de pe împuternicirea avocaţială a avocatului I.C., au fost executate de inculpată. S-a reţinut totodată că urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, iar solicitarea inculpatei, de a se dispune restituirea cauzei la parchetul competent, este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 39 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata P.M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17, 171 C. proc. pen., astfel:
- în mod greşit instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată aflate în concurs real;
- în mod greşit instanţa de judecată nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărâre.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de Parchet, s-a susţinut că instanţa a considerat în mod greşit că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocaţiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C.G., reprezintă o infracţiune de fals realizată printr-o rezoluţie infracţională separată, aspect care nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.
S-a susţinut, de asemenea, că instanţa a precizat în mod generic că anulează actele falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum şi împuternicirea avocaţială a avocatului C.I. de la fila 59 din dosarul de urmărire penală, fără a le individualiza şi a omis să anuleze acţiunea civilă şi cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, întocmite de inculpată.
S-a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17, 171 C. proc. pen. şi art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului formulat, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatei pentru infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi anularea actelor declarate false de către instanţa de fond.
Inculpata a criticat sentinţa recurată, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 2, 9, 13 şi 18 C. proc. pen., în esenţă pentru următoarele motive:
- rechizitoriul întocmit nu este confirmat de procurorul ierarhic superior;
- procurorul, care a efectuat urmărirea penală, a dispus măsuri cu privire la o persoană, care, după calitate, nu intra sub incidenţa competenţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti - numitul B.V., cu calitate de învinuit în Dosarul nr. 502/P/2007; astfel trebuia ca în timpul cercetării penale să se disjungă cauza cu privire la B.V. şi să se decline competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, pentru a fi trimis spre cercetare poliţiei judiciare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., deoarece a redactat, semnat în numele U.D. adresa către Primăria Brazi;
- încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererilor de probatorii şi prin înlăturarea probei cu înscrisuri fără o motivare corespunzătoare;
- instanţa de fond nu face aprecieri asupra aspectului de legalitate vizând latura civilă a cauzei, în raport de infracţiunea dedusă judecăţii;
- instanţa de fond a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză, reţinând în mod greşit săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa; în dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpata a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, întrucât la solicitarea părţii vătămate, în cursul anului 2005, a scris machete-modele de cereri pentru Dosarul civil nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploieşti, dar că nu le-a semnat şi nu le-a depus la registratura instanţei în locul acesteia, iar probatoriul administrat în cauză nu dovedeşte vinovăţia sa în forma reţinută de instanţă.
Recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinţei penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010, şi, în principal, în baza art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., să se constate că instanţa nu a fost legal sesizată prin rechizitoriu şi în temeiul art. 197 alin. (2), art. 300 şi art. 322 C. proc. pen., să se trimită cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de care este acuzată inculpata nu există. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatei, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals. Tot în subsidiar, dacă instanţa va considera că este vinovată, să se constate că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care solicită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., achitarea şi aplicarea unei amenzi administrative. Totodată, a solicitat ca în situaţia condamnării să se reţină în sarcina ei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen., să se aibă în vedere faptul că nu are antecedente penale şi a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului.
Împotriva aceleiaşi hotărâri, a declarat recurs intitulat „recurs peste termen", partea vătămată U.D., solicitând conform declaraţiei de la fila 174 (dosar recurs) „repunerea în termenul de recurs", întrucât avocatul ales pentru judecarea cauzei în fond nu a depus diligenţe pentru a exercita în termenul legal calea de atac a recursului.
Recursurile declarate de Parchet şi de inculpată sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Recursul părţii vătămate este tardiv formulat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 şi 171 C. proc. pen.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 502/P/2007 din 09 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se că, în cursul lunii decembrie 2002, între partea vătămată U.D. şi numitul B.V. s-a încheiat un înscris autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi L.M. şi L.M.L., prin care aceasta a declarat că a primit de la B.V. suma de 90 milioane lei, reprezentând contravaloarea imobilului situat în comuna Brazi, sat Boteşti şi s-a obligat să întocmească actul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 20 ianuarie 2003. În conţinutul acestui înscris nu s-a descris imobilul care a făcut obiectul tranzacţiei dintre părţi, astfel că între acestea au apărut neînţelegeri legate de suprafaţa de teren aferentă construcţiei care urma să fie înstrăinată. Urmare a acestui fapt, numitul B.V. a angajat-o pe inculpata P.M. pentru a-i acorda asistenţă juridică în vederea promovării unei acţiuni civile, în contradictoriu cu partea vătămată, având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. Partea vătămată deţinea acte de proprietate numai pentru suprafaţa de 250 m2, teren aferent imobilului, motiv pentru care inculpata a promovat, în numele acesteia, o acţiune civilă având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al părţii vătămate asupra suprafeţei de 392 m2 teren până la întreaga suprafaţă de 642 m2, tehnoredactând acţiunea şi completând împuternicirea avocaţială semnată în alb de numitul I.C.G., documente pe care le-a depus la Judecătoria Ploieşti.
Acţiunea civilă a făcut obiectul Dosarului nr. 11230/2005 al acestei instanţe. S-a reţinut în rechizitoriu că pentru susţinerea acestei acţiuni civile, numitul B.V. a contrafăcut semnătura părţii vătămate U.D. pe cererea adresată Primăriei comunei Brazi şi înregistrată sub nr. 7865 din 10 octombrie 2005, cerere prin care solicita eliberarea unor acte din care să rezulte anul din care s-a plătit impozit pentru terenul care făcea obiectul Dosarului nr. 11230/2005 al Judecătoriei Ploieşti, precum şi suprafaţa de teren pentru care s-a plătit impozitul. În cursul procesului civil, inculpata a întocmit şi semnat în numele şi pentru partea vătămată cererile depuse la dosarul sus-menţionat la datele de 17 octombrie 2005, 21 noiembrie 2005 şi 14 noiembrie 2005, prin judecătorul de serviciu.
Partea vătămată a învederat instanţei că nu a promovat acţiune civilă, având ca obiect cel menţionat în Dosarul nr. 11230/2005 şi nu a angajat avocat în acest sens, solicitând a se luat act că renunţă la judecarea cauzei.
Prin rezoluţia din 22 februarie 2007 (fila 5 dosar urmărire penală), în temeiul art. 34 C. proc. pen., s-a dispus conexarea Dosarelor penale nr. 4530/P/2006 şi nr. 5174/2006, întrucât plângerile penale formulate de numita U.D. erau îndreptate, pe de o parte, împotriva numiţilor I.C.G. - avocat în cadrul Baroului Prahova şi B.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 290 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar pe de altă parte împotriva numiţilor B.V. şi U.A. - funcţionarla Primăria comunei Brazi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii, prevăzute de art. 290 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin Ordonanţa nr. 4530/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, având în vedere Referatul cu propunere de declinare a competenţei întocmit de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare învestit iniţial cu soluţionarea plângerilor formulate de partea vătămată U.D., în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 281, modificat prin Legea nr. 27/2007 şi art. 45 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întrucât în cauză se reclamă săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană având calitatea de avocat.
În urma examinării materialului de urmărire penală, se constată că, în cauză, rechizitoriul a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cu respectarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. pen. şi art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.
Potrivit art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 35 teza ultimă C. proc. pen. „dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reţinute revine instanţei superioare în grad". Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.
Prin prisma dispoziţiilor legale menţionate se constată că, în cauză, activitatea de urmărire penală a fost efectuată de organul competent, motiv pentru care criticile inculpatei formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Motivul de recurs invocat de inculpata P.M., vizând neregularitatea actului de sesizare al instanţei este, de asemenea, neîntemeiat.
Potrivit art. 300 C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare şi în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
Raportând criticile inculpatei la dispoziţiile art. 300 C. proc. pen., se constată că în adresa din 09 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (fila 4 Dosar nr. 1051/42/2008 al Curţii de Apel Ploieşti) se menţionează că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.
Constatându-se îndeplinită cerinţa legală instituită de dispoziţiile menţionate, în mod corelativ se constată că sesizarea instanţei este legală.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpată cu referire, pe de o parte, la reţinerea în sarcina sa a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. din care una în formă continuată (art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), iar pe de altă parte cererea sa de achitare, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (fila 37 dosar recurs), acesta va fi examinat concomitent cu analiza primului motiv de recurs formulat de Parchet, întrucât vizează acelaşi caz de casare (art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.).
Astfel, din dispozitivul rechizitoriului nr. 502/P din 09 octombrie 2008 (fila 7 dosar urmărire penală) rezultă că inculpata P.M. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Din examinarea actelor efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond nu rezultă că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. (prin încheiere sau prin hotărâre recurată).
Deşi în rechizitoriu se reţine că fapta comisă de inculpată, constă în aceea că în cursul anului 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a promovat şi semnat, fără mandat, în numele părţii vătămate U.D., o acţiune civilă, având ca obiect constatarea unui drept de proprietate pe terenul în suprafaţă de 392 m2, la care a ataşat împuternicirea avocaţială a avocatului I.C.G., pe care a completat-o cu date nereale (în sensul că ar fi fost angajat de partea vătămată în vederea susţinerii acţiunii), instanţa a considerat că falsificarea de către inculpata P.M. a unei împuterniciri avocaţiale pe numele altei persoane, cu prilejul întocmirii acesteia, respectiv pe numele avocatului I.C.G., reprezintă o infracţiune de fals realizată printr-o rezoluţie infracţională separată.
Aceasta nu rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât inculpata a luat rezoluţia infracţională a promovării unei acţiuni civile pentru a-l ajuta pe clientul său B.V. în vederea intrării în posesia imobilului şi a unei suprafeţe mai mari de teren, iar toate actele falsificate au fost depuse la dosar în realizarea aceluiaşi scop infracţional.
Ca atare, în cauză fiind vorba de o rezoluţie infracţională unică, se impunea condamnarea inculpatei pentru o singură infracţiune şi anume infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, se constată că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea a două infracţiuni fără a face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi fără a pune în discuţia părţilor acest aspect.
În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatei P.M. pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aflate în concurs real, motiv pentru care, sub acest aspect, atât criticile formulate de parchet cât şi cele formulate de inculpată sunt fondate, urmând a se dispune condamnarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea unei pedepse în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte critica inculpatei vizând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată - latura subiectivă - aceasta este nefondată.
Latura subiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe, deoarece, prin săvârşirea faptei, acesta urmăreşte producerea unei consecinţe juridice.
Intenţia priveşte atât acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea de foloase sau de încredinţare a înscrisului falsificat altei persoane spre folosire în vederea producerii unor consecinţe juridice. Latura subiectivă a infracţiunii este realizată şi atunci când înscrisul falsificat a fost folosit pentru dovedirea unui fapt adevărat, deoarece un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică pe care legiuitorul a urmărit să o apere prin incriminarea falsului în înscrisuri.
Consumarea infracţiunii are loc, după caz, în momentul în care autorul falsului foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în care se produce şi urmarea periculoasă.
Din aceste perspective, raportat la speţa dedusă judecăţii, se constată că vinovăţia inculpatei, în forma cerută de lege, este dovedită.
În contextul dat şi prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, raportul de expertiză criminalistă efectuat în cauză dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, existenţa faptei şi săvârşirea ei cu vinovăţie de către inculpată.
Motivul pentru care a procedat în acest mod, a fost acela de a-i profita clientului său, B.V. pentru suprafaţa de 342 mp teren, pentru care existau neînţelegeri cu partea vătămată şi pentru care aceasta nu poseda acte de proprietate. Acest fapt explică modul în care inculpata P.M. a tehnoredactat atât acţiunea civilă, în numele persoanei vătămate U.D., cât şi acţiunea civilă în numele martorului B.V.; în acţiunea civilă introdusă pentru persoana vătămată U.D. se susţine că aceasta a promovat acţiunea în vederea înstrăinării imobilului pentru care la momentul înţelegerii s-a stabilit preţul şi s-a încasat, iar în acţiunea civilă introdusă pentru numitul B.V. se susţine că persoana vătămată U.D. refuză să se prezinte la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Criticile inculpatei, referitoare la faptul că instanţa de fond nu a analizat latura civilă a cauzei, sunt nefondate.
Sub denumirea „infracţiunea de fals", legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă de infracţiuni, în Titlul VII al părţii speciale a C. pen., faptele de alterare a adevărului cu privire la anumite entităţi - înscrisuri - care au menirea, potrivit legii, să facă dovada adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă.
Capitolul III este consacrat infracţiunilor constând în falsuri în înscrisuri - art. 288 - art. 294 C. pen. - obiectul juridic comun constând în relaţiile sociale referitoare la încrederea de care trebuie să se bucure aceste entităţi, cărora legea le-a atribuit însuşire probatorie, adică adevărul pe care acestea au destinaţia legală de a-l exprima sau atesta. Elementul material al laturii obiective al acestor infracţiuni se realizează, de regulă, printr-o acţiune de falsificare, de alterare a adevărului, iar urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită. Doar unele dintre infracţiunile de fals produc şi alte urmări, constând într-o pagubă materială sau o pagubă importantă sistemului judiciar. În speţă, ne aflăm în situaţia primei variante a urmării produse prin săvârşirea infracţiunii de către inculpată, respectiv aceea a stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită.
Examinând critica formulată de parchet în sensul că instanţa de fond nu a individualizat actele a căror anulare a fost dispusă prin hotărârea recurată, constată că aceasta este fondată.
Astfel, instanţa a precizat generic că anulează actele falsificate existente la filele 61-64 dosar urmărire penală, precum şi împuternicirea avocaţială a avocatului C.I., aflată la fila 59 din dosarul de urmărire penală.
Chiar dacă instanţa a precizat filele la care se află în dosar actele false, încercând o individualizare a lor în acest fel, a omis să anuleze acţiunea civilă, aflată la fila 58 a dosarului de urmărire penală şi cererea depusă la data de 13 octombrie 2005, aflată la fila 60 al aceluiaşi dosar.
Deşi s-a reţinut în motivarea hotărârii că inculpata a tehnoredactat, promovat şi semnat în numele părţii vătămate U.D. acţiunea civilă prin care se solicită instanţei să constate dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafaţa de 392 m2, până la întreaga suprafaţă de 642 m2, precum şi faptul că inculpata a semnat şi cererea depusă la data de 13 octombrie 2005 la Dosarul civil nr. 11230/2005, în numele părţii vătămate U.D., instanţa a omis să le anuleze.
În ceea ce priveşte cererea părţii vătămate U.D. de repunere în termenul de declarare a recursului se constată că aceasta nu a făcut dovezile legale pentru a fi incidente dispoziţiile art. 3853 cu referire la art. 364 C. proc. pen., în sensul că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
În aceste condiţii, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de partea vătămată este nefondată.
Declaraţia de recurs peste termen intitulată ca atare de partea vătămată U.D., astfel cum a fost motivată (fila 174 dosar recurs), nu îndeplineşte condiţiile cerute de dispoziţiile art. 3853 cu referire la art. 365 C. proc. pen., întrucât, aşa cum rezultă din practicarea hotărârii recurate (fila 216 dosar fond) partea vătămată a fost prezentă la dezbaterile din 28 aprilie 2010.
Aşa fiind, urmează a respinge recursul peste termen declarat de partea vătămată U.D.
Văzând dispoziţiile art. 3853 cu referire la art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi ţinând seama de faptul că declaraţia de recurs a fot înregistrată la data de 29 septembrie 2010, cu depăşirea termenului de 10 zile, de la data de 28 aprilie 2010, când partea vătămată a fost prezentă la dezbateri, urmează a constata că recursul părţii vătămate este tardiv formulat, urmând a dispune în consecinţă.
Pentru aceste considerente, cum şi din oficiu nu s-au ivit şi alte motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 şi 171 C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a casa în parte sentinţa şi, în rejudecare, a descontopi pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepse componente şi a dispune condamnarea inculpatei pentru o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite - concretizat în modalitatea în care a fost săvârşită fapta - persoana inculpatei care este la primul impact cu legea penală, are studii superioare, o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei aplicate.
Urmează a face aplicarea art. 71 C. pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei se apreciază că, o executare virtuală, în sensul dispoziţiilor art. 81 C. pen., este de natură a da eficienţă şi sub acest aspect, dispoziţiilor art. 52 C. pen.
În considerarea acestui fapt corelativ şi obligatoriu, urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, urmează ca în baza art. 348 C. proc. pen., să anuleze acţiunea civilă formulată în numele părţii civile U.D. - fila 58 dosar urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005, fila 60 dosar urmărire penală, cererile formulate în numele părţii civile U.D., din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 şi cererea nedatată (filele 61, 62, 63, 64 dosar urmărire penală), urmează a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea vătămată de U.D.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentei părţi vătămate U.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea recursului.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de partea civilă U.D.
Respinge recursul peste termen declarat de partea civilă U.D.
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează în parte sentinţa penală nr. 73/ F din 30 aprilie 2010 şi, în rejudecare, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata P.M. din infracţiunile prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpata P.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., anulează acţiunea civilă formulată în numele părţii civile U.D. - fila 58 dosar urmărire penală, cererea din 13 octombrie 2005 - fila 60 dosar de urmărire penală, cererile formulate în numele părţii civile U.D., din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 şi cererea nedatată (filele 61, 62, 63, 64 dosar urmărire penală).
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă U.D.
Obligă recurenta intimată parte civilă, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata P.M., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3382/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
