ICCJ. Decizia nr. 3383/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3383/2010
Dosar nr. 2290/113/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din data de 5 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. (cetăţean român, studii 7 clase, fără ocupaţie) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi la o pedeapsă complementară de 4 ani prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1089 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Brăila şi s-a dispus, conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopirea pedepsei de 10 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 luni, în total având 10 ani şi 2 luni închisoare, şi 4 ani pedeapsa complementară.
I-au fost interzise inculpatului C.A. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii preventive de o zi (15 - 16 decembrie 2008).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul Ş.M. (cetăţean român, studii 5 clase, fără ocupaţie) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
I-au fost interzise inculpatului Ş.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.A. şi Ş.M. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila suma de 2.719,42 RON, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a prezentei.
S-a constatat că partea vătămată N.M. nu s-a constituit parte civilă.
A respins ca nedovedită cererea părţii vătămate N.M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Au fost obligaţi inculpaţii C.A. şi Ş.M. la câte 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu şi va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 18 - 19 noiembrie 2007, inculpaţii C.A. şi Ş.M. au agresat-o pe partea vătămată N.M. Inculpatul C.A. a lovit-o în mod repetat cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente, cauzându-i leziuni care au necesitat 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, victima suferind un traumatism cranio-cerebral cu înfundare de os frontal, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi care constituie o infirmitate fizică cu caracter permanent. Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului Ş.M., care a lovit pe partea vătămată N.M. cu un lemn la nivelul toracelui, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite prin următoarele probe: declaraţiile părţii vătămate N.M., certificatul medico-legal nr. 1206 din 4 decembrie 2007, raportul de constatare medico - legală din 21 decembrie 2007 şi precizările din data de 19 februarie 2009 la acest raport, întocmite de Serviciul judeţean de medicină legală Brăila, certificatele de concediu medical nr. x, y şi z, procesul-verbal de conducere în teren a părţii vătămate şi planşa fotografică, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe fotografice, declaraţiile martorilor C.V., B.M., G.P., L.S., P.C.B., C.I. şi M.I. şi declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii au declarat apel fără să formuleze motive scrise şi fără să se prezinte în faţa instanţei de apel. Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, au criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care au apreciat-o prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28 mai 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii C.A. şi Ş.M.
A obligat pe fiecare dintre apelanţii-inculpaţi la plata către stat a sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpaţii C.A. şi Ş.M. au formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 84/A din data de 28 mai 2010.
Recurentul-inculpat C.A. a criticat soluţia instanţei de apel, ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., motivele de recurs fiind arătate în practicaua deciziei.
Recurentul-inculpat Ş.M. nu a motivat recursul declarat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei recurate, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând să respingă recursul formulat de inculpatul C.A., ca nefondat şi recursul formulat de inculpatul Ş.M., ca tardiv formulat, pentru următoarele motive:
Referitor la prima critică prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului C.A., în sensul că fapta nu s-a petrecut în loc public, Înalta Curte constată critica nefondată, deoarece din tot ansamblul probator al dosarului rezultă că agresiunea a început în stradă - strada fiind un loc public - şi a continuat în curte, după care victima a fost scoasă din curte la marginea gardului în stradă.
Faţă de aceste considerente nu se impune o nouă încadrare juridică ci, dimpotrivă, se constată că în mod legal, instanţele au reţinut că fapta săvârşită de inculpatul C.A. a fost săvârşită în loc public.
În ceea ce priveşte critica prin care se solicită achitarea, se reţine că deşi ambii recurenţi au avut o poziţie de nerecunoaştere a săvârşirii faptelor pe tot parcursul procesului penal, din materialul probator al dosarului (procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul Ş.M., declaraţiile martorilor, declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal din 4 decembrie 2007) rezultă în mod indubitabil că recurenţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.
Urmează ca şi această critică să fie respinsă ca nefondată.
Referitor la cea de-a treia critică formulată, prin care se solicită reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că prima instanţă a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepselor aplicate şi a stabilit corect modalitatea de executare, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, instanţa a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptelor reflectat în modul în care s-au consumat infracţiunile, cât şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat dedusă judecăţii, în modalitatea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
De asemenea, instanţa a avut în vedere datele care caracterizează persoana fiecărui inculpat, cunoscuţi cu antecedente penale fără a fi însă recidivişti, tineri, cu un grad de instrucţie sub mediu, necăsătoriţi, fără ocupaţie, iar în cursul procesului penal au manifestat o conduită procesuală incorectă, nerecunoscând faptele reţinute în sarcina lor, în ciuda evidenţei.
Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, orientată spre minimul special prevăzut de lege, răspunde exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen., fiind de natură de a asigura scopul pedepsei cu funcţia preventivă şi educativă a sa.
Faţă de toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.A.
În ceea ce priveşte recursul tardiv formulat de inculpatul Ş.M., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia penală nr. 84/A din data de 28 mai 2010 s-au respins apelurile formulate de către inculpaţii C.A. şi Ş.M. Aceştia au fost prezenţi la judecarea apelurilor formulate.
Aşa cum rezultă din cererea de recurs formulată de recurentul Ş.M., aceasta poartă data de 15 iunie 2010. Or, potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) şi (2) raportat la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs de 10 zile curge pentru partea prezentă la dezbateri, aflată în stare de libertate, de la pronunţare.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul inculpatului Ş.M. a fost declarat în afara termenului legal prevăzut de normele procesual-penale arătate, motiv pentru care îl va respinge ca tardiv declarat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii-inculpaţi la câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sume de câte 300 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3386/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
