ICCJ. Decizia nr. 3480/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3480/2010
Dosar nr. 17/44/2010
Şedinţa publică din 06 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112/F din 25 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta l.Ş. împotriva rezoluţiilor nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009 şi a rezoluţiei nr. 1475/11/2/2009 din 18 decembrie 2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de V.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de T.M. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291, ambele C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
În luna iulie 2009, persoana vătămată l.Ş. a adresat o plângere M.J. prin care a solicitat cercetarea făptuitorilor V.V., T.M. şi B.G., pentru infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.
Cu adresa din 29 septembrie 2009, plângerea a fost remisă, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi formează obiectul prezentei cauze.
În declaraţia dată, persoana vătămată a afirmat că făptuitorii V.V., T.M. şi B.G. au falsificat şi apoi au folosit următoarele acte:
- procura autentificată la notarul V.V. sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007;
- încheierea de autentificare nr. 204 din 10 ianuarie 2007 ;
- încheierea de autentificare nr. 1232 din 22 februarie 2007 ;
- încheierea de rectificare nr. 453 din 10 ianuarie 2007.
S-a mai reţinut că persoana vătămată a adresat o plângere similară Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, la începutul anului 2009.
Cauza a format obiectul Dosarului nr. 44/P/2009.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 44/P/2009 din 5 mai 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi faţă de T.M. şi B.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
S-a motivat că faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere persoana vătămată l.Ş. Plângerea a fost respinsă prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 717/ll/2/2009 din data de 8 iulie 2009.
Persoana vătămată l.Ş. nu a formulat plângere la instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În consecinţă, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, argumentând că nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeaşi faptă.
Petenta l.Ş. a formulat plângere pe cale ierarhică împotrivi rezoluţiei nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, plângere care a fost respinsă, ca nefondală, prin rezoluţia nr. 1475/11/2/2009 din 18 decembrie 2009, emisă de procurorul generale al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta s-a adresat Curţii de Apel Galaţi cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale invocând nelegalitatea acesteia şi susţinând că făptuitorii se fac vinovaţi de săvârşire infracţiunilor la care se referă sesizarea, astfel că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea a fost considerată nefondată, pentru următoarele considerente:
Faptele la care se referă plângerea formulată de petenta l.Ş. în prezenta cauză, au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dosar soluţionat prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 5 mai 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul V.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., precum şi faţă de făptuitorii T.M. şi B.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi de art. 291 a C. pen.
Prin plângerea formulată în acea cauză, petenta l.Ş. a susţinut că notarul V.V. din Brăila i-a falsificat semnătura pe procura autentificată sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007 la notarul V.V. din Brăila, afirmând că nu a întocmit niciodată o astfel de procură.
De asemenea, persoana vătămată a arătat în plângere că i s-a falsificat semnătura pe promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007 la acelaşi notar precum şi pe contractul de partaj voluntar autentificat la acelaşi notar sub nr. 1832 din 22 februarie 2007.
Cu ocazia audierii în cauză, persoana vătămată a afirmat că pe lângă înscrisurile menţionate mai sus i s-a falsificat semnătura şi pe actul autentificat la acelaşi notar sub nr. 453 din 10 ianuarie 2007. Tot cu ocazia audierii persoana vătămată a afirmat că acele semnături de pe actele menţionate nu-i aparţin şi că dovedeşte acest lucru cu o expertiză extrajudiciară depusă la dosar odată cu audierea sa.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că în anul 1999, persoana vătămată l.Ş. şi soţul acesteia l.N. locuiau la apartamentul de la etajul X al imobilului situat în Brăila. La apartamentul de la parterul aceluiaşi imobil locuia făptuitoarea T.M. împreună cu fiica ei B.L.V. şi soţul acesteia din urmă, făptuitorul B.G. De drept, apartamentul de la parter aparţinea lui C.S., mama făptuitoarei T.M.
În anul 1999 între persoana vătămată l.Ş. şi soţul acesteia l.N., pe de o parte şi făptuitorul B.G. şi soţia acestuia, pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la Biroul Notarului V.V. din Brăila, sub nr. 7561 din 14 septembrie 1999. Potrivit acestui contract, l.N. şi l.Ş. se angajau să vândă făptuitorului B.G. şi soţiei acestuia, etajul imobilului situat în strada R. Totodată, prin contract se transfera şi dreptul de folosinţă al terenului aferent locuinţei. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare conţinea clauze referitoare la transmiterea bunului şi plata preţului. Deoarece imobilul avea un anumit regim juridic, fiind sub incidenţa Legii nr. 112/1995, astfel de locuinţe nu puteau fi vândute decât după 10 ani de la data cumpărării de către cel care-l locuia. In aceste condiţii, între părţi s-a încheiat această promisiune de vânzare-cumpărare şi nu un contract de vânzare-cumpărare, urmând ca acest contract să se încheie ulterior când legea va da posibilitatea vânzătorilor. Ulterior, promitenţii cumpărători au dorit să facă anumite modificări la imobil sau chiar să-l demoleze. De asemenea, în perioada următoare Direcţia Serviciilor Publice Brăila, a vândut terenul aferent imobilului. In aceste condiţii părţile au încheiat mai multe convenţii la notarul V.V., respectiv procuri, o promisiune de vânzare-cumpărare, încheieri de rectificare a unor menţiuni şi alte acte care exprimau voinţa părţilor. Printre aceste acte se află şi cele apreciate de partea vătămată că ar conţine semnătura acesteia falsificată.
Astfel, procura autentificată sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007 are ca obiect împuternicirea de către l.Ş. şi l.N. a făptuitoarei T.M. să administreze apartamentul de la etajul X al imobilului sau să obţină avizele necesare pentru demolarea construcţiei.
Tot la data de 10 ianuarie 2007 s-a încheiat la acelaşi notar o nouă procură bilaterală de vânzare-cumpărare, de data aceasta având ca promitenţi-vânzători l.N. şi l.Ş. şi ca promitent-cumpărător pe T.M. Prin aceeaşi convenţie, l.N. şi l.Ş., pe de o parte şi B.G. pe de altă parte, au convenit să rezilieze orice convenţie anterioară privind acel imobil. În această promisiune se prevedea că vânzarea-cum para rea se perfecta la data de 08 septembrie 2009.
Prin actul înregistrat sub nr. 453 din 10 ianuarie 2007 se făcea o rectificare a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi imobil autentificat sub nr. 8444 din 23 iulie 2004 la acelaşi notar. încheierea era solicitată de consilierul juridic al Direcţiei Serviciilor Publice Brăila şi se refere; a la rectificare termenului de 10 ani prevăzut de art. 9 din Legea nr. 112/1995, termen în care se putea vinde imobilul.
Din actele premergătoare aflate la dosar au rezultat unele contradicţii între declaraţiile persoanei vătămate şi celelalte probe administrate în cauză, dar a rezultat şi faptul că unele susţineri ale persoanei vătămate nu au fost confirmate de probele administrate.
Fiind audiată de procuror cu privire la actele semnate la notarul V.V. persoana vătămată a afirmat că nu a citit actele înainte să le semneze şi nici nu a cerut să i se citească de către notar aceste acte.
Fiind întrebată de ce a semnat totuşi în aceste împrejurări, persoana vătămată s-a limitat să spună „că nu a ştiut ce semnează".
Cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007, din analiza acestui act s-a constatat că s-a încheiat în prezenţa martorilor G.M. şi M.L. (fostă G.), copii persoanei vătămate. Fiind audiaţi aceşti doi martori asistenţi, au recunoscut că persoana vătămată a semnat actul în prezenţa lor şi a notarului după ce notarul Ie-a citit actul. Astfel, susţinerile persoanei vătămate că semnătura pe acel act nu i-ar aparţine, nu a fost confirmată de probele administrate. Totodată, din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că în ziua de 10 ianuarie 2007, persoana vătămată a semnat mai multe acte la biroul aceluiaşi notar, cum ar fi cele autentificate sub numerele 204, 453 şi 208. În aceste condiţii, persoana vătămată a apreciat că semnătura nu-i aparţine doar pe înscrisurile autentificate sub nr. 207, 204 şi 453 din 10 ianuarie 2007, fără să facă nici o precizare la înscrisul autentificat sub nr. 208 din aceeaşi zi. Astfel, sunt îndoieli cu privire la veridicitatea aspectelor sesizate de persoana vătămată.
În cauză au fost audiaţi B.G. şi B.L.V., care au declarat că persoana vătămată a semnat de fiecare dată personal înscrisurile care s-au întocmit la biroul notarului V., cu privire la acel imobil.
Fiind audiaţi, G.M. şi M.L. (copiii persoanei vătămate) cu privire la celelalte acte întocmite în ziua de 10 ianuarie 2007, aceştia au declarat că ei au fost prezenţi în biroul notarului doar când persoana vătămată a semnat înscrisul autentificat sub nr. 207 (promisiunea de vânzare-cumpărare) iar ulterior, ei au rămas pe holul biroului notarial şi nu cunosc amănunte despre ce a mai făcut mama lor în biroul notarului. Astfel, cei doi martori nu au putut să dea relaţii decât despre actul autentificat sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007.
În cauză a fost audiat notarul V.V. care a declarat că persoana vătămată a semnat personal, în prezenţa sa, toate actele întocmite la biroul său şi că semnătura persoanei vătămate a fost luată după ce în prealabil i s-a citit conţinutul tuturor actelor.
Împotriva acestei rezoluţii petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior din cadrul aceluiaşi parchet.
Prin rezoluţia nr. 717/11/2/2009 din 08 iulie 2009 procurorul general examinând plângerea a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că rezoluţia atacată este temeinică şi legală că susţinerile petentei nu se confirmă, iar cu privire la expertiza invocată aceasta nu poate fi luată în considerare fiind o expertiză extrajudiciară.
Împotriva rezoluţiei nr. 44/P/2009 din 05 mai 2009 petenta a formulat plângere conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen. la Curtea de Apel Galaţi, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 7/ F din 18 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17 13/44/2010.
Această sentinţă penală a rămas definitivă în urma respingerii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de petenta l.Ş., prin Decizia penală nr. 1812 din 6 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1713/44/2009.
Potrivit prevederilor art. 278 alin. (11) C. proc. pen., în situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10".
Întrucât, în prezenta cauză, petenta l.Ş. a solicitat din nou cercetarea penală a intimaţilor V.V., T.M. şi B.G., pentru aceleaşi fapte, privitor la care s-a stabilit printr-o hotărâre penală definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, apare ca fiind legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe, în temen legal, petiţionara a formulat recurs, apărătorul ales al recurentei petiţionare, depunând la dosarul cauzei înscrisuri considerate a fi noi, şi a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea rezoluţiei, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în vederea efectuării de cercetări şi începeri urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de petiţionară sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, Înalta Curte, a reţinut că petiţionara a mai formulat anterior o plângere având acelaşi obiect şi cu privire la aceleaşi persoane, plângere care a format obiectul Dosarului nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în care s-a dispus rezoluţia nr. 44/P/2009 din 05 mai 2009.
Petiţionara l.Ş. a formulat plângere conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen. la Curtea de Apel Galaţi, împotriva acestei rezoluţii, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 7/F din 18 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1713/44/2010.
Această sentinţă penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1812 din 6 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1713/44/2009 respingându-se recursul declarat de petenta l.Ş.
Înalta Curte, constată că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 278 alin. (11) C. proc. pen., potrivit cărora "în situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10".
Întrucât, în prezenta cauză, petenta l.Ş. a solicitat din nou cercetarea penală a intimaţilor V.V., T.M. şi B.G., pentru aceleaşi fapte, privitor la care s-a stabilit printr-o hotărâre penală definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, apare ca fiind legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009, înscrisul depus la instanţa de recurs neavând relevantă în cauză.
De altfel, criticile recurentei petente reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurenta petiţionară la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara l.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 112/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4357/2010. Penal. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 3491/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
